Greaca, Giurgiu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
||||||||
| Judeţ | Giurgiu | |||||||
| Zonă metropolitană | [[{{{zona_metropolitana}}}]] | |||||||
| Atestare | ||||||||
| Primar | Bivolaru Mihai, , din [[|]] | |||||||
| Suprafaţă | km² | |||||||
| Populaţie (2007) | 2.766 | |||||||
| Densitate | loc./km² | |||||||
| Altitudine | {{{altitudine}}} m n.m. | |||||||
| Amplasare | ||||||||
| Sate | Greaca, Puţu Greci, Zboiu | |||||||
| Cod poştal | {{{cod-poştal}}} | |||||||
| Sit web | ro [ ] | |||||||
| {{{note}}} | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Greaca este o localitate în judeţul Giurgiu, Muntenia, România.
[modifică] scurt istoric
|
|
|
|
Comuna Greaca, localitate de frontierǎ, este situată la circa 9 km de Dunǎre, în SE-ul judeţului Giurgiu, în apropierea fostei bălţi Greaca. Evoluţia aşezării s-a împletit strâns cu existenţa în imediata apropiere a bălţii cu acelaşi nume, dar mai ales cu renumitele vii de la Greaca. Legenda spune ca un tătar ar fi avut în stăpânire aceste meleaguri, drept suport de întărire stând numele câtorva familii din acest sat: Tătaru. Mai târziu, moşia a fost în proprietatea unei grecoaice care, la aproximativ un km depǎrtare de intrarea dinspre est, avea un han numit la "La Greaca cea frumoasă".
Primul document care atestǎ existenţa localităţii, datează din anul 1532 şi a fost emis cu ocazia trecerii prin aceste locuri a domnului Ţarii Româneşti,Vlad Voevod "Înecatul". Prima atestare a fostei bălţi se leagă de anul 1526, din vremea domnitorului Radu de la Afumaţi a cărui soţie, Doamna Ruxandra, beneficia de toate veniturile realizate din exploatarea ei. Viile de la Greaca sunt pomenite în hrisovul lui Gavril Movilǎ din 27 august 1618. La sfârşitul secolului al XVII-lea, vinul de Greaca avea deja o reputaţie larg cunoscutǎ în Ţara Româneascǎ. Viticultura a constituit principala sursǎ de existenţǎ a localnicilor, alături de pescuit. Tradiţia viticolǎ multisecularǎ şi cadrul natural deosebit de favorabil, au determinat înfiinţarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Viti-Vinicolǎ la 13 octombrie 1959. În comuna Greaca, viaţa a pendulat între tradiţie şi modernitate. Dacǎ în trecut, în special în perioada interbelicǎ şi post-belicǎ, Greaca a urmat calea tradiţionalismului, astăzi modernismul câştigǎ teren, fiind vizibil în toate domeniile. Principalele instituţii ale satului erau: biserica, şcoala, primăria , dispensarul si căminul cultural. Viata comunitarǎ era limitatǎ, iar facilitǎţile pentru ţǎrani erau minime, migrarea la oraş devenind un ideal. Existau şi persoane, reduse ca număr, cu o activitate deosebitǎ şi cu o prezenţă remarcabilǎ în viata satului: preotul, învǎţǎtorul şi doctorul. Dacǎ în anul 1859 satul era considerat ca fiind mare, în 1810 ajunsese un adevărat târguşor cu 405 case şi 1704 locuitori.
În anul 1971 comuna avea în jur de 4500 locuitori, iar în 2003 cifra este de aproximativ 3200 de locuitori grupaţi după datele Primăriei în 1250 de gospodǎrii. În ultimul timp, în Greaca, se înregistrează o descreştere a natalităţii.
Structura populaţiei este într-o continuă descreştere, ponderea deţinând-o categoria de vârstǎ cuprinsǎ între 25 si 65 de ani.
Localitatea are un nivel economic scǎzut datoritǎ desfiinţǎrii locurilor de muncǎ şi a migrarii populaţiei cǎtre oraş.
Adunaţii-Copăceni | Băneasa | Bolintin-Deal | Bucşani | Bulbucata | Buturugeni | Călugăreni | Clejani | Colibaşi | Comana | Cosoba | Crevedia Mare | Daia | Floreşti-Stoeneşti | Frăteşti | Găiseni | Găujani | Ghimpaţi | Gogoşari | Gostinari | Gostinu | Grădinari | Greaca | Herăşti | Hotarele | Iepureşti | Izvoarele | Joiţa | Letca Nouă | Malu | Mârşa | Mihai Bravu | Ogrezeni | Oinacu | Prundu | Putineiu | Răsuceni | Roata de Jos | Săbăreni | Schitu | Singureni | Slobozia | Stăneşti | Stoeneşti | Toporu | Ulmi | Valea Dragului | Vânătorii Mici | Vărăşti | Vedea
GR Acest articol despre o localitate din judeţul Giurgiu este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui.

