Comuna Gherăești, Neamț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gherăești
—  Comună  —
Gherăești se află în România
{{{alt}}}
Gherăești
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°02′06″N 26°49′11″E / 47.03500°N 26.81972°E / 47.03500; 26.8197247°02′06″N 26°49′11″E / 47.03500°N 26.81972°E / 47.03500; 26.81972

Țară  România
Județ Neamț

SIRUTA 122668

Reședință Gherăești
Localități componente

Guvernare
 - Primar Carol Bereșoaie[1]

Suprafață
 - Total 30.70  km²
Altitudine 207 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 4.854 locuitori

Site: Primăria comunei Gherăești

Gherăești (în trecut, și Ghirăești) este o comună aflată în vestul județului Neamț, Moldova, România, formată din satele Gherăești (reședința), Gherăeștii Noi și Tețcani.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în extremitatea estică a județului, la limita cu județul Iași, pe malul stâng al râului Moldova și pe malurile afluentului acestuia, Ciurlicul. Este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Romanul de Suceava.[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Gherăești

     Români (96.53%)

     Necunoscută (3.39%)

     Altă etnie (0.06%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Gherăești

     Ortodocși (13.41%)

     Romano-catolici (83.0%)

     Necunoscută (3.39%)

     Altă religie (0.18%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gherăești se ridică la 4.854 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.389 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (96,54%). Pentru 3,4% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (83%), cu o minoritate de ortodocși (13,41%). Pentru 3,4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima atestare a unui sat al comunei datează din 1499, numele fiind însă într-o formă veche, Birăvicești. De altfel, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, localitatea a fost cunoscută după numele Birăești, pentru ca apoi să se impună actuala denumire. Textul primului document păstrat, care se referă în mod direct la moșia Gherăești:

1. 1552 (7060) aprilie 25, Iași

Din mila lui Dumnezeu, noi Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni rugătorul și părintele nostru chir Macarie episcop de la Episcopia din târgul Roman, de bună voia lui și a schimbat cu domnia mea un sat ce este în ținutul Lăpușnei, anume Azăpenii pe Vișnevăți și cu moară pe Vișnevăți. Iară domnia mea iarăși ne-am sculat și i-am dat lui și sfântului loc, unde este hramul Preacuvioasei Paraschiva și unde este Episcopia în târgul Roman, în schimb un alt sat, anume Birăeștii, ce este pe Moldova, în ținutul Sucevei, care acest sat l-a schimbat și părintele domniei mele Petru voievod, cu părintele și rugătorul nostru episcopul Macarie. Și acest sat Birăeștii ce este pe Moldova, în ținutul Sucevei, a fost al lui Ion Păstrăv fost ureadnic în Huși și al celorlalți frați ai lui, copiii lui Păstrăv cel bătrân; și l-au pierdut în hiclenie, când au ridicat un lotru asupra capului vărului domniei mele Ștefan voievod cel Tânăr. Însă părintele domniei mele, Petru voievod, a plătit acest sat la tot neamul și verilor Păstrăveștilor; și a dat 600 de zloți tătărești din vistierie, toți bani gata. Tot acest sat mai sus scris, anume Birăeștii pe Moldova, în ținutul Sucevei, să fie rugătorului și părintelui nostru chir Macarie episcop și sfintei noastre rugi, unde este hramul Preacuvioasei Maicii noastre Praschiva și unde este Episcopia în târgul Roman, ca să fie de la domnia mea uric cu tot venitul, neclintit niciodată, în vecii vecilor. Iar hotarul acestui mai înaite spus sat Birăești să fie din toate părțile după hotarul străvechi, pe unde din veac au folosit. Și la acesta este credința domniei noastre mai sus scrise, noi Ștefan voievod și credința preaiubitului frate al domniei mele Constantin și credința preaiubitului fiu al domniei mele Petru și credința boierilor noștri: credința panului Gavril vornic, credința panului Petre Cârcovici, credința panului Ghianghea, credința panului Danciul Huru, credința panului Veveriță și a panului Ion Hâra pârcălabi de Hotin, credința panului Bodeiu și a panului Nicoară pârcălabi de Iași, credința panului Ion și a panului Nechifor pârcălabi de Neamț, credința panului Iațco și a panului Ion pârcălabi de Cetatea-Nouă, credința panului Ion Sturzevici portar de Suceava, credința panului Petre spătar, credința panului Ion vistier, credința panului Toader postelnic, credința panului Pogan ceașnic, credința panului Dumitru stolnic, credința panului Joldea comis și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, mari și mici. Iar după viața noastră, cine va fi domn al țării noastre, dintre frații noștri, sau dintre copiii noștri sau din neamul nostru sau iarăși pe cine îl va alege Dumnezeu să fie domn al țării noastre, Moldova, acesta să nu clintească și să nu sfărâme întocmirea și schimbul nostru, ci să întărească și să împuternicească și să întocmească sfântul loc. Iară, când ar cuteza 1, să strice și să distrugă întocmirea noastră, acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu nostru, făcătorul cerului și al pământului, și de Preacurata lui Maică și de 12 2, Petru și Pavel și ceilalți și de 4 Sfinți Evangheliști și de 318 Sfinți Părinți de la Niceia și de toți sfinții, care din veac au plăcut lui Dumnezeu; 2 fie asemenea cu Iuda și cu Arie cel de trei ori blestemat și cu Nistor și cu Evnomie și cu acei iudei, care au strigat asupra domnului Hristos; sângele 2 și să întocmească acest sfânt loc. Iar pentru mai mare tărie și întărire a tuturor celor 2 nostru pan Lucociu logofăt să scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră. 2 Dumitru Văscan, în Iași, în anul 7060 <1552>, luna aprilie 25.[6]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Moldova a județului Roman și era formată din satele Gherăești și Leucușeni, având în total 1756 de locuitori, ce trăiau în 437 de case. În comună funcționau o școală primară cu 23 de elevi, o biserică ortodoxă și una catolică.[7] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2120 de locuitori în satele Gherăești și Ferdinand.[8] În 1931, i s-a alipit și satul Pildești de la comuna desființată Pildești.[9]

După al Doilea Război Mondial, satul Ferdinand a primit numele de Gheorghe Doja. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952 și 1956, din regiunea Iași). Satul Gheorghe Doja a fost rebotezat în 1964 Gherăeștii Noi.[10] În 1968, comuna a trecut la județul Neamț; tot atunci, comunei i s-a alipit satul Tețcani de la comuna Mircești, iar satul Pildești a fost transferat comunei Cordun.[11][12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Singurul obiectiv din comuna Gherăești inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț este situl arheologic de „la Biserică” din satul Gherăești, sit ce cuprinde urmele unei așezări din secolele al II-lea–I î.e.n. și ale unei necropole din secolele al XV-lea–al XVIII-lea.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 18 martie 2014. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Gherăești, Neamț. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@47.0309695,26.8009048,14z. Accesat la 3 aprilie 2014. 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Arhivele Naționale București, Episcopia Roman VI/2. Original slavon, pergament, ruptă partea de jos, unde era atârnată pecetea. Cu două traduceri românești: una din sec. XVIII, făcută de Efrem ieromonah, și alta din 1877, făcută de G. Pesiacov. O copie slavonă și o traducere românească la Arhivele Naționale Iași, Manuscrise, nr. 109, f. 74-75. Ediții: Melchisedek, op. cit., partea I (De la anul 1392 până la anul 1714), București, 1874, p. 187-190 (text slavon și traducere); Documente privind istoria României, veacul XVI A. Moldova, vol. II (1551-1570), București, 1951, p. 22-24, nr. 23 (traducere după original slavon).
  7. ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Ghirăești, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 522. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf. 
  8. ^ Comuna Gherăești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=646. Accesat la 3 aprilie 2014. 
  9. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 326. 15 iulie 1931. 
  10. ^ Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-799-din-17-decembrie-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati-emitent-consiliul-de-stat-publicat-n-19380.html. Accesat la 3 aprilie 2014. 
  11. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 3 aprilie 2014. 
  12. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 3 aprilie 2014.