Comuna Ceahlău, Neamț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ceahlău
—  Comună  —
Ceahlău se află în România
{{{alt}}}
Ceahlău
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°02′30″N 25°56′29″E / 47.04167°N 25.94139°E / 47.04167; 25.9413947°02′30″N 25°56′29″E / 47.04167°N 25.94139°E / 47.04167; 25.94139

Țară  România
Județ Neamț

SIRUTA 122025

Reședință Ceahlău
Localități componente

Guvernare
 - Primar Dumitru Coroamă[1]

Suprafață
 - Total 95,00  km²
Altitudine 508 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 2.180 locuitori

Site: Primăria comunei Ceahlău

Ceahlău (în maghiară Csalhó) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Bistricioara, Ceahlău (reședința) și Pârâul Mare.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în vestul județului, pe malul drept al Bistriței, acolo unde râul formează lacul de acumulare Izvorul Muntelui și unde primește apele afluenților Bistricioara, Schitu, Răpciunița și Țiflic, la poalele masivului Ceahlău. Este străbătută de șoseaua națională DN15, care leagă Piatra Neamț de Toplița. Din acest drum, la Bistricioara se ramifică șoseaua județeană DJ155F, care deservește exclusiv comuna Ceahlău.[4] În comuna Ceahlău se află două arii protejate, ambele incluse în Parcul Național Ceahlău: rezervația științifică Polița cu Crini (unde este protejată o specie de zadă) și rezervația peisagistică Cascada Duruitoarea.[5]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Ceahlău

     Români (96.55%)

     Necunoscută (3.11%)

     Altă etnie (0.32%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Ceahlău

     Ortodocși (96.6%)

     Necunoscută (3.11%)

     Altă religie (0.27%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ceahlău se ridică la 2.180 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.506 locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (96,56%). Pentru 3,12% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,61%). Pentru 3,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista; satele ei făceau parte din comuna Hangu din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, comună formată din satele Gura Hangului, Hârțigi, Durău, Răpciune, Schitu, Lețești, Izvoru Alb, Boboteni, Audea, Ciurubucu și Strâmtura, având în total 4167 de locuitori. În comună funcționau zece biserici, două școli primare și 11 mori de apă.[7] Comuna Ceahlău s-a format în 1931 prin desprinderea satelor Letești, Răpciuni și Schit din comuna Hangu.[8]

În 1950, comuna Ceahlău a fost arondată raionului Piatra Neamț și apoi (după 1964[9]) raionului Târgu Neamț, ambele din regiunea Bacău. În 1964, satul Schitu a primit denumirea de Ceahlău.[10] Comuna a revenit în 1968 la județul Neamț, reînființat, având de atunci componența actuală.[11][12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Ruinele bisericii mănăstirii Hangu, monument istoric de interes local din comuna Ceahlău

În comuna Ceahlău se află ansamblul schitului „Sfânta Ana”, monument istoric de arhitectură de interes național aflat în satul Ceahlău. Ansamblul, datând din secolele al XVIII-lea–al XIX-lea, cuprinde biserica de lemn „Sfânta Ana” (1730) și turnul-clopotniță (sfârșitul secolului al XIX-lea).

În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local, toate trei fiind clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea) din satul Bistricioara; mănăstirea Durău (secolele al XVIII-lea–al XX-lea) din satul Ceahlău, ansamblu ce cuprinde biserica „Buna Vestire” (1835), casa mitropolitului Veniamin Costachi (1832), casa Varahil Moraru (secolul al XIX-lea), stăreția (secolul al XIX-lea), clopotnița de lemn (1830–1835) și cea de zid (secolul al XX-lea); și ansamblul fostului schit Hangu (secolele al XVII-lea–al XIX-lea) din satul Ceahlău, cuprinzând ruinele bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” (1639), ruinele palatului cnejilor (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea) și zidul de incintă (1676).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 18 martie 2014. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Ceahlău, Neamț. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@47.0279473,25.9495161,13z. Accesat la 1 aprilie 2014. 
  5. ^ Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate”. Lege5.ro. http://lege5.ro/Gratuit/gi3donbu/legea-nr-5-2000-privind-aprobarea-planului-de-amenajare-a-teritoriului-national-sectiunea-a-iii-a-zone-protejate. Accesat la 2 aprilie 2014. 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Hangul, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 687. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf. 
  8. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 276. 15 iulie 1931. 
  9. ^ Decretul nr. 798 din 17 decembrie 1964 privind modificarea anexei la Legea nr. 3/1960 pentru îmbunătățirea împărțirii administrative a teritoriului Republicii Populare Romîne”. MonitorulJuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-798-din-17-decembrie-1964-privind-modificarea-anexei-la-legea-nr-3-1960-pentru-imbunatatirea-impartirii-administrative-a-teritoriului-republicii-populare-romine-emitent-19379.html. Accesat la 1 aprilie 2014. 
  10. ^ Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-799-din-17-decembrie-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati-emitent-consiliul-de-stat-publicat-n-19380.html. Accesat la 1 aprilie 2014. 
  11. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 1 aprilie 2014. 
  12. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 1 aprilie 2014. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]