Comuna Șotânga, Dâmbovița

44°58′40″N 25°23′19″E (Comuna Șotânga, Dâmbovița) / 44.97778°N 25.38861°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Șotânga
—  comună  —
Stemă
Stemă
Șotânga se află în România
Șotânga
Șotânga
Șotânga (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°58′40″N 25°23′19″E ({{PAGENAME}}) / 44.97778°N 25.38861°E

Țară România
Județ Dâmbovița


ReședințăȘotânga
ComponențăȘotânga, Teiș

Guvernare
 - primar al comunei Șotânga[*]Constantin Stroe[*][1][2] (PSD, )

Suprafață
 - Total35,15 km²

Populație (2021)
 - Total7.077 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal137430

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Șotânga este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Șotânga (reședința) și Teiș.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află la nord-vest de Târgoviște, pe malul drept al Ialomiței, și este străbătută de șoseaua județeană DJ712, care merge în paralel cu DN71, pe malul opus al Ialomiței, între Târgoviște și Pucioasa.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Șotânga

     Români (95,56%)

     Alte etnii (0,07%)

     Necunoscută (4,37%)




Componența confesională a comunei Șotânga

     Ortodocși (93,37%)

     Alte religii (1,92%)

     Necunoscută (4,71%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Șotânga se ridică la 7.077 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 7.143 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,56%), iar pentru 4,37% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,37%), iar pentru 4,71% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Șotânga este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Constantin Stroe[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat13             
Partidul Național Liberal2             

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dealu-Dâmbovița a județului Dâmbovița și era formată din satele Șotânga, Teiș și Goleasca, cu 2200 de locuitori. În comună funcționau două biserici, o școală mixtă, și două mine de cărbuni — una de stat și una aparținând lui D. Dobrogeanu.[7] În 1925, comuna avea aceeași alcătuire și o populație de 3124 de locuitori, fiind arondată plășii Târgoviște din același județ.[8]

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, ea a revenit, în alcătuirea actuală, la județul Dâmbovița, reînființat.[9][10]

Personalități născute aici[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Șotînga” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 527. 
  8. ^ „Comuna Șotânga în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .