Comuna Ion Neculce, Iași
| Ion Neculce | |||
| — comună — | |||
 | |||
| |||
  Ion Neculce Ion Neculce (România) | |||
| Coordonate: 47°11′56″N 27°01′10″E / 47.19889°N 27.01944°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Iași | ||
| Reședință | Buznea | ||
| Componență | |||
| Guvernare | |||
| - primar al comunei Ion Neculce[*] | Gheorghe Văleanu[*][1] (PSD, ) | ||
| Altitudine | 100 m.d.m. | ||
| Populație (2021) | |||
| - Total | 5.503 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Ion Neculce (în trecut, Târgu Frumos) este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Buznea (reședința), Dădești, Gănești, Ion Neculce, Prigoreni și Războieni. Reședința comunei este în localitatea urbană ce constituie orașul Târgu Frumos.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în vestul județului, pe malurile râului Bahluieț și înconjoară orașul Târgu Frumos. Este străbătută astfel de toate drumurile ce trec sau pornesc din oraș, inclusiv DN28 care leagă Iașiul de Roman, DN28A care duce la Pașcani și DN28B care duce la Botoșani,[2] dar și calea ferată Pașcani-Iași.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Ion Neculce
Români (93,59%)
Alte etnii (0,31%)
Necunoscută (6,11%)
Componența confesională a comunei Ion Neculce
Ortodocși (93,06%)
Alte religii (0,56%)
Necunoscută (6,38%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Ion Neculce se ridică la 5.503 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 5.445 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,59%), iar pentru 6,11% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,06%), iar pentru 6,38% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Ion Neculce este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Gheorghe Văleanu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 11 | ||||||||||||
| Partidul Național Liberal | 3 | ||||||||||||
| Partidul Mișcarea Populară | 1 | ||||||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționa, în plasa Cârligătura a județului Iași, comuna Buznea, formată din satele Buznea, Gănești și Jora. Ea avea 1106 locuitori și în ea existau două biserici, o școală și patru mori de apă.[7] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Buznea în aceeași plasă, având 1267 de locuitori în satele Buznea, Dădești, Gănești și Jora.[8] În 1931, comuna Buznea dispăruse, satele ei probabil trecând la comuna urbană Târgu Frumos.[9]
Comuna s-a înființat în 1968 sub denumirea de Târgu Frumos, cuprinzând satele din zona suburbană a orașului cu același nume.[10][11] În 2004, câteva sate din zona de nord a comunei s-au separat pentru a forma comunele Balș și Costești, iar comuna Târgu Frumos a luat denumirea de Ion Neculce, după unul din satele ei.[12]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Șapte obiective din comuna Ion Neculce sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: casa cronicarului Ion Neculce (secolul al XVII-lea) de lângă biserica din satul Prigoreni; situl de la „Siliștea Schitului” (la 700 m nord-vest de satul Ion Neculce) și situl de la Gănești. Situl de la Gănești cuprinde așezări din eneolitic (cultura Precucuteni, o așezare faza A și alta faza III), Halstattul târziu, secolele al III-lea–al IV-lea (epoca daco-romană), și secolele al XIV-lea–al XV-lea. Situl de la Siliștea Schitului conține așezări din perioada Halstatt, Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al II-lea–al III-lea e.n., secolul al IV-lea e.n., secolul al V-lea (epoca romano-bizantină) și secolele al XVI-lea–al XVII-lea.
Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură — biserica „Sfânta Treime” (1854–1857) din satul Buznea; biserica „Sfântul Nicolae” (1826) din satul Dădești; și școala veche (a doua jumătate a secolului al XIX-lea) din satul Prigoreni. În sfârșit, ultimul obiectiv, clasificat ca monument de for public, este mormântul cronicarului Ion Neculce (amenajat pe la mijlocul secolului al XX-lea) aflat lângă biserica din satul Prigoreni.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Google Maps – Comuna Ion Neculce, Iași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Buznea, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 135.
- ^ „Comuna Buznea în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161). .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 84/2004 pentru înființarea unor comune”. Lege5.ro. Accesat în .