Comuna Albești, Vaslui

46°29′49″N 27°51′37″E (Comuna Albești, Vaslui) / 46.49694°N 27.86028°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Albești
—  comună  —
Albești se află în România
Albești
Albești
Albești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°29′49″N 27°51′37″E ({{PAGENAME}}) / 46.49694°N 27.86028°E

Țară România
Județ Vaslui


ReședințăAlbești
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Albești[*]Romeo Iftene[*][1] (PSD, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total59,1 km²
Altitudine164 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total2.330 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal737005

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Albești este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Albești (reședința), Corni-Albești, Crasna și Gura Albești.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Actualul teritoriu al comunei Albești, a fost încadrat din punct de vedere istoric în fostul ținut al Fălciului. Locul se poate considera o veche vatră românească mai ales pentru că de acest teritoriu sunt legate evenimente istorice de importanță națională.

Cercetări arheologice ale regretatului profesor Ghenuță Coman (n. 1914) și ale altor muzeografi din cadrul Muzeului Județean Vaslui, au scos la iveală straturi succesive începând din paleolitic până în perioada de formare a poporului român.

Deosebit de importante sunt punctele arheologice Moșeni pentru ceramica neolitică și marea așezare dacică din punctul Cetățuia Vladnic.

Valea râului Strașnic este foarte bogată în atestări documentare în raport cu alte zone ale județului.

Având în vedere că atestările sunt posterioare existenței localităților ne putem da seama de marea vechime a acestora.

Astfel, la 15 iunie 1453, printr-un document emis la Suceava, Ilie Voievod acorda lui Pan Onea Ciucnic un sat pe Bârlad, anume satul Dacolin. Este cea mai veche atestare documentară a viitorului târg Dacolina iar din denumirea anterioară primului proprietar cunoscut se observă vechimea sa. Pe locul unde este situat actualul sat Corni a existat o localitate stăpânită de către judele Mihai Colici. Satul s-a numit Conoviti apoi Colicani pana în secolul al XVII-lea. La 7 decembrie 1436 exista și un sat la Conoviti unde este Mihail Colici iar la 2 iulie 1439 și un sat unde a fost Mihail Colici.

Pentru satul Albești, cea mai veche atestare păstrată este de la 6 martie 1493 într-un document de la Ștefan cel Mare prin care acesta întărește lui Mihai Albu jumătate din satul numit Rădești pe Strasnic partea de sus. Deci satul s-a numit întâi Rădești iar după 1493 și-a schimbat cu timpul denumirea după noul proprietar Ioan Albu.

În codrul Crasnei s-a desfășurat bătălia dintre oastea Voievodului Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare și invadatorii polonezi.

Marea bătălie de la Podul Înalt (1475) s-a desfășurat în apropiere de Albești, unde acțiuni legate de acesta având loc și pe teritoriul comunei. Lângă Dacolina, cronicarul Grigore Ureche consemnează lupta dintre Petre Șchiopu și pretendentul la domnie Ioan Crețu Potcoavă. Tot de Dacolina este legată una dintre cele mai frumoase legende românești consemnată de Ioan Neculce și anume aceea a visului lui Petru Rareș urmată de vestea alegerii sale ca domn al Moldovei.

Un focar de cultură medievală în aceasta zonă l-a constituit schitul Vladnic legat de familia boierească celebră a Costăcheștilor și de personalitatea deschizătorilor de drum în școala românească și primul autor de gramatică din Moldova, Gheorghe Săulescu (1799 - 1875).

Ca bunuri de patrimoniu existente încă pe teritoriul comunei semnalăm zona Vladnic importantă pentru mai multe epoci istorice , clădirea de cult de la Albești din 1737, două monumente ale eroilor, unul din satul Corni din primul război mondial și unul în satul Gura-Albești din cel de-al doilea război mondial. (www.primariaalbestivs.ro)

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Albești

     Români (91,63%)

     Alte etnii (0%)

     Necunoscută (8,37%)



Componența confesională a comunei Albești

     Ortodocși (86,22%)

     Creștini după evanghelie (3,61%)

     Adventiști (1,24%)

     Alte religii (0,26%)

     Necunoscută (8,67%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Albești se ridică la 2.330 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.893 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (91,63%), iar pentru 8,37% nu se cunoaște apartenența etnică.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,22%), cu minorități de creștini după evanghelie (3,61%) și adventiști (1,24%), iar pentru 8,67% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Albești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Romeo Iftene[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul Național Liberal4       

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]