Cojocna, Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cojocna
—  Comună  —
Băile Sărate de la Cojocna, începutul sec. XX
Localizarea comunei în judeţul Cluj
Localizarea comunei în România
Coordonate: 46°44′54″N 23°49′60″E / 46.74833, 23.83333
Ţară	România
Judeţ	Cluj
Statut	Centru de comună
Zonă metropolitană	Cluj-Napoca
Atestare	1199 [1]
Sate componente	Cojocna, Boj-Cătun, Boju, Cara, Huci, Iuriu de Câmpie, Morişti, Straja
Guvernare
- Primar	Sorin Radu Ranga[2] (PSD, ales 2004)
Suprafaţă
- Total	238,63  km²
Populaţie (1 iulie 2007 [3])
- Total	4.429 locuitori
- Densitate	18.43 loc./km²
Fus orar	EET (UTC+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
Cod poştal	407240
Prefix telefonic	+40 x64[4]
Site: Site Web (ro)

Cojocna (în maghiară Kolozs, alternativ Kolozsakna, în trad. "Ocna Clujului") este o comună în judeţul Cluj, Transilvania, România.

Cuprins 1 Date geografice şi geologice 1.1 Tehnica de deschidere a ocnelor conice de sare 1.2 Clima 2 Istoric 3 Demografie 4 Obiective 4.1 Lăcaşuri de cult 4.2 Obiective turistice 4.3 Obiectiv memorial 5 Referinţe 6 Legături externe 7 Galerie de imagini 8 Note

[modifică] Date geografice şi geologice

Comuna Cojocna, aflată în Câmpia Fizeşului, se întinde pe o suprafaţă de 238 km², având o populaţie de app. 4.400 de locuitori, dispuşi în satul reşedinţă de comună Cojocna şi satele Boj-Cătun, Boju, Cara, Huci, Iuriu de Câmpie, Morişti şi Straja.

Lunca largă şi plată, marcată de cruste şi eflorescenţe saline, de la marginea estică a comunei Cojocna, conturează în subsol un masiv important de sare gemă. Pe suprafaţa ocupată de depozite tortoniene eroziunea a creat văi largi, acompaniate de numeroase izvoare sărate, platouri cu nămol sapropelic, sărături şi vegetaţie halofită.

Masivul de sare este alungit pe direcţia nord-vest/sud-est, cu axa mare de 1,5 km, axa mică de 0,8-1 km şi grosimea de 0,5-1 km. Sarea se găseşte foarte aproape de suprafaţă (stratele acoperitoare au grosimi maxime de 6-10 m). Aici se află lacuri saline formate deasupra ocnelor părăsite ale unor mine de sare, atestate documentar din secolul al XII-lea şi folosite din perioada romană până în Evul Mediu. În anul 1780 ^[5] era în exploatare Ocna Mare (Grosse Grube, 91,2 m adâncime de la suprafaţă) şi Ocna Mică (Kleine Grube, 53,2 m adâncime). Activitatea Salinei Cojocna a fost sistată în anul 1852, fiind pentru scurt timp redeschisă în 1873. Ulterior, minele vechi s-au prăbuşit, transformându-se în lacuri sărate, apa acestora dobândind proprietăţi terapeutice. Două dintre acestea (Lacul Toroc şi Lacul Mare) au fost amenajate în băi frecventate în timpul verii. În afară de agrement, băile mai sunt folosite pentru tratarea afecţiunilor reumatismale (artroze, poliartroze, spondiloze, tendinoze), endocrine şi ginecologice (cervicite cronice).

[modifică] Tehnica de deschidere a ocnelor conice de sare

Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal şi Maramureş ^[6], se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunţa la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puţurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanţă de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puţ. Al doilea puţ se amplasa preferenţial la aceiaşi cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferenţă de nivel faţă de primul puţ. Un puţ era rezervat pentru intrarea şi ieşirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puţ pentru extragerea sării din subteran. Puţurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 paşi; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea aşa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puţ. Apoi se arma puţul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă şi lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereţilor), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puţului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în jos pereţii se căptuşeau cu piele de bivol, care împiedeca contactul direct al apei cu pereţii de sare. Apa care picura totuşi în mină era captată şi scoasă la suprafaţă. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, aşa că după alţi cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puţuri alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secţiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administraţiei salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creiţari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obişnuitul tarif de 1,5 creiţari. Ocna era dată atunci oficial în funcţiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint.

[modifică] Clima

Clima are un caracter temperat-continental cu nuanţe moderate. Se caracterizează prin veri racoroase si ierni friguroase. Temperatura medie anuală este de 9,6°C cu un minim în ianuare de -5°C şi un maxim în luna iulie/august de +20°C. Temperatura maximă poate atinge valori ce depăşesc 34-35°C, iar cea minimă -35°C.

Precipitaţiile medii anuale sunt de 886 mm. La Cojocna sunt în medie de 98 de zile cu ploaie, iar din acestea 21 zile cu ninsoare.

[modifică] Istoric

Primele urme de locuire descoperite în zona Cojocnei datează din secolul I î.C., în zonă fiind descoperit un tezaur compus din mai multe piese de argint.

Ulterior, în perioada romană şi apoi în Evul Mediu, Cojocna a devenit un centru important pentru exploatarea sării.

[modifică] Demografie

Conform datelor recensământului din 1930 populaţia comunei era de 4.089 locuitori, dintre care 1.832 români, 1.772 maghiari, 431 ţigani, 32 evrei, 21 germani şi 1 persoană de altă etnie. Sub aspect confesional populaţia comunei era alcătuită din 1.124 romano-catolici, 951 greco-catolici, 916 ortodocşi, 793 reformaţi, 247 unitarieni, 32 mozaici, 10 lutherani ş.a.

De-a lungul timpului populaţia comunei a evoluat astfel:

Recensământul[7] [8]		Structura etnică
Anul	Populaţia	Români	Maghiari	Germani	Rromi	Alte etnii
1850	5.341	3.318	1.764	10	221	28
1880	5.237	2.951	1.661	28		597
1890	6.075	3.647	2.149	10		269
1900	6.410	3.870	2.260	25		255
1910	7.316	4.320	2.742	4		250
1920	7.177	4.596	2.496	17		68
1930	7.971	5.183	2.158	22	573	35
1941	8.129	5.446	2.423	2		258
1956	8.445	5.976	1.862	14	590	3
1966	7.721	5.399	1.775	6	541
1977	7.332	4.911	1.589	1	830	1
1992	4.563	3.118	958		487
2002	4.376	2.634	886		855	1

[modifică] Obiective

[modifică] Lăcaşuri de cult

• Biserica din lemn "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" (1796), str. Bisericii Ortodoxe nr.2.
• Biserica Reformată-Calvină, din 1822-1825, str. Republicii nr.116.

Ambele biserici au fost înscrise pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj ^[9], elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.

[modifică] Obiective turistice

• Băile Cojocna (zonă naturală protejată, de importanţă judeţeană).
• Aşezarea fortificată de la Cojocna.

[modifică] Obiectiv memorial

Cimitirul Eroilor Români din cel De-al Doilea Război Mondial, construit în anul 1944, este amplasat lângă Biserica Ortodoxă din centrul localităţii. Acesta are o suprafaţă de 500 mp. În acest cimitir sunt înhumaţi 54 de eroi, din care 3 cunoscuţi şi 54 necunoscuţi, în morminte individuale şi comune.

[modifică] Referinţe

• Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităţilor judeţului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN ISBN 973-864300-7.
• Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. Bucureşti: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4.

[modifică] Legături externe

• Fostul judeţ Cojocna în Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925
• Localitatea Cojocna în Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925
• Repertoriul descoperirilor arheologice din Cojocna
• Repertoriul aşezărilor rurale din Dacia romană
• Articol în Ziua de Cluj despre dezvoltarea Băilor Cojocna
• Document Word: Tradiţii din Cojocna

[modifică] Galerie de imagini

Planul unei ocne vechi de sare din Transilvania şi Maramureş (după Johann Fichtel, 1780)	Secţiune schematică printr-o ocnă veche de sare din Transilvania şi Maramureş (după Johann Fichtel, 1780)	Cojocna (desen din sec. XIX)	Cojocna (începutul sec. XX)
Cojocna (începutul sec. XX)	Cojocna (Băile Sărate, începutul sec. XX)	Comuna Cojocna şi satele componente

[modifică] Note