Clorură de butiril
| Clorură de butiril | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | Clorură de butanoil |
|---|---|
| Alte denumiri | Clorură de n-butiril Clorură de butiril |
| Identificare | |
| Număr CAS | 141-75-3 |
| ChEMBL | CHEMBL1300263 |
| PubChem CID | 8855 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C4H7ClO |
| Aspect | incolor sau galben |
| Masă molară | 106,55 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,033g/cm3 |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | −89 °C |
| Punct de fierbere | 102 °C |
| Miros | înțepător |
| Temperatură de aprindere | 21,7 °C |
| Pericol | |
  | |
| Fraze R | R11, R34 |
| Fraze S | S16, S45 |
  | |
| NFPA 704 | |
3
3
2
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Clorura de butiril (de asemenea cunoscută și ca clorură de n-butiril sau clorură de butanoil) este un compus organic cu formula C4H7ClO. Este lichidă la temperatura camerei, poate fi incoloră sau galbenă și are un miros foarte înțepător. [1] Se descompune violent când este încălzită și spontan în prezența aerului cu umiditate mare sau apei formând acid clorhidric gazos.
Obținere[modificare | modificare sursă]
Clorura de butiril se poate obține în urma reacției dintre acidul butiric și clorura de tionil: [2]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Clorura de butiril Accesat 9 iunie 2014
- ^ V. K. Ahluwalia, R. Aggarwal: Comprehensive Practical Organic Chemistry: Preparations And Quantitative Analysis. University Press (India), 2000, ISBN 8173714754, S. 15.
|
Acest articol despre un compus organic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |