Clopotul Țarului
Clopotul Țarului (Rusă: Царь–колокол, Tsar-kolokol) este un clopot uriaș care poate fi întâlnit în Kremlinul din Moscova. Clopotul a fost creat la cererea împărătesei Ana I a Rusiei, nepoata lui Petru cel Mare, pentru a îndeplini visul bunicului său, Alexis I.
Clopotul este în prezent cel mai mare din lume [1], cântărind 216 tone, având înălțimea de 6,14 m și diametrul de 6,6 m. A fost construit din bronz de către meseriașii Ivan Motorin, fiul său Mihail și încă 200 de oameni în 1733–1735. Ornamentele, portretele și inscripțiile au fost făcute de către V. Kobelev, P. Galkin, P. Koktev, P. Serebriakov și P. Lukovnikov. Clopotul nu a bătut niciodata - în timpul unui incendiu în 1737, o uriașă lespede (11,5 tone) l-a spart în timp ce era încă în groapa de turnare. Șocul termic dintre foc și apa de stingere a fost fatal. În 1836, Clopotul Țarului a fost dezgropat de către arhitectul Auguste Ricard de Montferrand și a fost plasat în locul său de astăzi, lângă Turnul lui Ivan cel Mare.
Existau, de fapt, încă două clopote cu același nume; primul la începutul secolului al XVII-lea, iar cel de-al doilea în anul 1654. Clopotul Țarului II cântărea în jur de 130 tone și a fost distrus în 1701. Se pare că cele două au fost distuse deoarece se dorea un clopot mult mai mare.
Pentru un timp, clopotul a fost utilizat drept o capelă, din partea spartă făcându-se ușa. Aparent, s-ar fi vorbit despre ideea de a-l reface.
Conform unui discurs prezentat la un radio public national, câțiva staroveri credeau că în ziua Judecății de Apoi, clopotul se va reface miraculos, va fi ridicat la ceruri și va suna dând semnalul începerii rugăciunilor.
Calificativul „al Țarului” provine dintr-un obicei rus de a numi tot felul de mari realizări, precum Bomba Țarului, cea mai puternică bombă de hidrogen care a explodat, sau precum Tunul Țarului, cel mai mare obuzier construit vreodată. Este totuși pus la îndoială ca sursa acestei denumiri este rusească, doarece realizările astfel numite sunt aproape inutile sau nu au funcționat niciodată.
Referințe [modificare]
- ^ Slobodskoy, Archpriest Seraphim (1996), "Bells and Russian Orthodox Peals", The Law of God, Jordanville, N.Y.: Holy Trinity Monastery, p. 624, ISBN 0-88465-044-8