Clemens von Pirquet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Clemens von Pirquet (1906)

Clemens Peter von Pirquet (n. 12 mai 1874, Viena - d. 28 februarie 1929, Viena) a fost un om de ştiinţă şi medic pediatru austriac, cunoscut pentru contribuţiile sale în domeniul bacteriologiei şi imunologiei. A inventat şi a introdus în medicină termenul de alergie. Este fratele mai mare al lui Guido von Pirquet (1880-1966), unul din pionierii explorării spaţiului, specialist în termodinamică şi balistică.

Cuprins

[modifică] Biografie

[modifică] Studii

Se naşte la Viena, într-o familie din mica nobilime (a avut titlul nobiliar de baron). Studiază teologia la Universitatea din Innsbruck şi filozofia la Universitatea din Leuven. Ulterior studiază medicina, absolvind facultatea de medicină la Universitatea din Graz şi devenind doctor în medicină în 1900. Începe să profeseze, ca intern şi apoi ca rezident, la Spitalul de Copii din Viena, unde este asistentul renumitului profesor Theodor Escherich. Devine specialist în pediatrie în 1908.

[modifică] Cariera medicală

Este interesat de bacteriologie şi imunologie. În 1905 publică, împreună cu colegul său, Béla Schick, prima monografie despre Boala serului. În 1906, pe baza observaţiei că pacienţii cărora li se administraseră anterior injecţii cu ser anti-difteric de cal sau vaccin anti-variolic prezentau reacţii mai rapide şi mai severe la o a doua injecţie, care nu aveau legătură cu boala pentru care erau administrate, Pirquet, împreună cu Béla Schick, introduce în medicină termenul de alergie (provenit din în limba greacă, din cuvintele allos (diferit/ă) şi ergon (reacţie sau reactivitate) pentru a descrie această reacţie de hipersensibilitate.

Curând după aceea, pe baza observaţiilor sale asupra variolei, Pirquet ajunge la concluzia că tuberculina, pe care Robert Koch o izolase din bacteria care produce tuberculoza în 1890, poate determina un tip de reacţie similar. Charles Mantoux dezvoltă ideea lui Piquet, şi testul Mantoux, bazat pe injectarea intradermică a unei mici cantităţi de tuberculină, devine un test de diagnostic al tubelculozei, în 1907. Studiind simptomele provocate de vaccinul antivariolic bovin, Pirquet dezvoltă o nouă teorie asupra perioadei de incubaţie a bolilor infecţioase şi formării de anticorpi.

În 1908, devine specialist în pediatrie. În 1909, Pirquet refuză propunerea de a lucra la exclusiv în cercetare, la Institutul Pasteur din Paris, şi acceptă postul de profesor-şef al catedrei de pediatrie la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, S.U.A. În 1910, după numai un an, acceptă oferta de a reveni în Europa, ca profesor de pediatrie la Breslau (astăzi Wrocław) şi apoi la Viena, unde preia catedra de pediatrie, rămasă vacantă prin moartea profesorului Theodor Escherich, în 1911. Va rămâne la Viena până la moartea sa, în 1929, instruind mai multe generaţii de pediatri şi surori medicale, şi fiind un profesor popular şi respectat.

În 1910 publică primul său tratat, Alergia, în care accentuează ideea că răspunsul la stimulii antigenici se împarte în două categorii: imunitatea (mecanismul clasic de protecţie împotriva bolilor infecţioase) şi alergia sau reactivitatea modificată, în care răspunsul imun în sine determină boală clinică. În categoria alergiilor, Pirquet nu include numai boala serului, ci şi anafilaxia, reacţia Arthus, febra de fân, astmul bronşic şi, mai târziu, bolile autoimune.

Ulterior, devine interesat de antropometrie, publicând numeroase formule şi tabele estimative ale parametrilor de dezvoltare şi greutăţii organelor. În 1924, inventează un sistem de numerotare a dinţilor (numit de el Telekabaka), recunoscut internaţional şi revizuit de Federaţia Dentară Internaţională (FDI) în 1970. Dezvoltă şi domeniul nutriţiei infantile, unde introduce o serie de regimuri dietetice, reunite generic sub termenul Sistemul de nutriţie Pirquet. Introduce o nouă unitate de măsură în nutriţia infantilă, numită Nem (1 Nem este echivalentul nutriţional a 1g lapte uman), destinată a înlocui caloria (1 Nem=0,67 calorii). În ultimii ani de viaţă, revine la conceptul de alergie, descriind dependenţa de vârstă a reactivităţii modificate (sensibilităţii) faţă de boli.

Pe 28 februarie 1929, Clemens von Pirquet se sinucide împreună cu soţia sa.

[modifică] Elogiul posterităţii

La 22 ianuarie 2007, în semn de recunoaştere a realizărilor majore ale medicului care a îmbinat pentru prima oară pediatria cu studiul şi cercetarea alergiei, Asociaţia Europeană de Alergologie şi Imunologie Clinică (EAACI) a dat numele lui Pirquet fundaţiei sale nou înfiinţate, EAACI – Fundaţia Clemens von Pirquet pentru promovarea cercetării şi educaţiei în alergologia pediatrică şi imunologie.

[modifică] Lucrări publicate

  • Die Serumkrankheit (Boala serului), împreună cu Béla Schick. Wien, F. Deuticke, 1905
  • Allergie (Alergia) Münchener Medizinische Wochenschrift 1906; 30:1457-1458 – prima menţiune a termenului Alergie
  • Klinische Studien über Vakzination und vakzinale Allergie (Studiu clinic asupra vaccinării şi alergiei vaccinale), Münchener medizinische Wochenschrift, 1906,53.
  • C. von Pirquet, Tuberkulindiagnose durch cutane Impfung (Diagnosticul tuberculinic prin vaccinare cutanată). Berliner Klinische Wochenschrift, 1907, 44:644–645.
  • Kutane Tuberkulinreaktion (Reacţia cutanată la tuberculină), 1908
  • System der Ernährung (Sistemul de nutriţie), 1917-1920
  • Lehrbuch der Volksernährung (Manual de nutriţie populară), 1920
  • Lexikon der Ernährungskunde (Dicţionarul de nutriţie al consumatorului), împreună cu E. Mayerhofer, 1923-1925
  • Allergie des Lebensalters (Alergia la vârstnici), 1930 (publicată postum)

[modifică] Bibliografie

[modifică] Legături externe

YouTube: Profesorul Pirquet la Spitalul de Copii din Viena, imagini filmate în 1928

Unelte personale