Claude Bernard
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
| Născut | 12 iulie 1813 Saint-Julien, Villefranche-sur-Saône |
|---|---|
| Decedat | 10 februarie 1878 Paris |
| Domeniu | Fiziologie |
| Alma Mater | Universitatea Sorbona |
| Cunoscut pentru | descoperirea funcţiei glicogenice a ficatului, a acţiunii sucului pancreatic şi a mecanismului vasomotor |
Claude Bernard (n. 12 iulie 1813 - d. 10 februarie 1878) a fost medic şi fiziolog francez. Este considerat părintele fiziologiei şi fondatorul medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori ştiinţifici în domeniul medicinei, este cunoscut pentru cercetările sale privind mecanismele digestiei, în special pentru descoperirea funcţiei glicogenice a ficatului, a acţiunii sucului pancreatic şi a mecanismului vasomotor.
Cuprins |
[modifică] Biografie
După ce a frecventat o şcoală de tip iezuit din oraşul învecinat, Villefranche-sur-Saône, la 19 ani, Bernard merge la colegiul din Lyon, unde se pregăteşte şi ca preparator pe lângă un farmacist.
După studii de farmacologie, îşi încearcă norocul în domeniul dramaturgiei, reuşind să scrie o piesă în cinci acte, Arthur de Bretagne, pe care, în 1834, o prezintă la Paris, însoţită de o introducere a criticului literar Saint-Marc Girardin. Acesta îl sfătuieşte să se reorienteze către medicină.
Urmând sfaturile criticului literar, Claude Bernard îşi continuă studiile. Intră în contact cu marele fiziolog François Magendie, care deţinea catedra de medicină la Collège de France din Paris şi devine asistentul acestuia în cadrul spitalului Hôtel-Dieu.
În 1841, Bernard devine "preparator" în cadrul prestigioasei facultăţi, în 1843 obţine licenţa, iar în 1855, îi succede lui Magendie la conducerea catedrei de specialitate.
În 1845, Claude Bernard se căsătoreşte cu Françoise Marie (Fanny) Martin, o căsătorie mai mult de convenienţă. Totuşi zestrea acesteia îi va finanţa experimentele.
Bernard este, succesiv, profesor la Collège de France, la Sorbona şi în final, la Muséum national d'histoire naturelle ("Muzeul Naţional de Istorie Naturală").
[modifică] Activitatea
[modifică] Contribuţii
Una din contribuţiile sale notabile pentru progresul medicinei a fost descoperirea rolului jucat de glanda pancreatică. Bernard a dovedit că secreţia acesteia joacă un rol important în digestie.
Un alt domeniu original de investigaţie a constat în studiul funcţiei glicogenice a ficatului. Bernard a dovedit că ficatul este cel care face ca zaharurile să se repartizeze, prin intermediul sângelui, în întregul organism.
O a treia mare contribuţie în fiziologie a constituit-o descoperirea mecanismului vaso-motor.
[modifică] Medicina experimentală
Claude Bernard îşi consacră întreaga sa carieră studiului fiziologiei.
Cum el însuşi a declarat, unul din ţelurile activităţii sale, a fost promovarea metodei ştiinţifice în cercetarea medicală. A respins orice prejudecată şi s-a bazat numai pe experiment. Contrar contemporanilor săi, susţinea ideea conform căreia evoluţia fiinţelor vii se supune aceloraşi legi ale materiei (unitatea lumii materiale).
Un din metodele sale de cercetare era vivisecţia. Bernard susţinea că progresul medicinei şi necesitatea uşurării suferinţei umane ar justifica suferinţa animalelor, care era puternic contestată chiar şi de către soţia sa. Aceasta (ca şi fiica lor, de altfel) şi-a manifestat în nenumărate rânduri indignarea. Cei doi s-au despărţit, iar ea a devenit o luptătoare împotriva practicii vivisecţiei.
[modifică] Homeostazia
Claude Bernard a fost primul (în 1865) care a observat că parametrii fiziologici ai corpului uman, precum temperatura, presiunea arterială etc., tind să-şi menţină stabilitatea astfel încât organismul să se menţină în echilibru. Această proprietate a fost denumită ulterior de către medicul american Walter Cannon în anul 1932, homeostazie.
[modifică] Alte cercetări
Bernard a studiat acţiunea fiziologică a unor substanţe toxice ca: monoxidul de carbon şi extractul otrăvitor, numit curara al unor plante toxice.
Bernard a testat pe câini toxicitatea monoxidului de carbon (1846) şi a observat că sângele animalelor, ce inhalau acest gaz, dobândea o culoare neobişnuită.
[modifică] Scrieri
- Introduction à l'étude de la médecine expérimentale, Champs, Flammarion, ISBN 2080811371
- Principes de médecine expérimentale, éd. PUF, 1947
Cursurile sale au fost publicate în:
- Leçons de physiologie expérimentale appliquée à la médecine, 1855
- Leçons sur les effets des puissances toxiques et médicamenteuses, 1857
- Leçons sur la physiologie et la pathologie du système nerveux, 1858
- Leçons sur les propriétés physiologiques et les altérations pathologiques des différents liquides de l'organisme, 1859
- Leçons et expériences physiologiques sur la nutrition et le développement, 1860
[modifică] Titluri şi distincţii
- Profesor la Collège de France
- Profesor la Sorbona
- Profesor la Muzeul Naţional de Istorie Naturală
- 1864: membru străin al Royal Society
- 1865: senator
- 1868: Premiul pentru fiziologie experimentală acordat de Academia Franceză de Ştiinţe, pentru studiul pancreasului.
- 1876: Medalia Copley
[modifică] Citate
[modifică] Bibliografie
- J. M. D. Olmsted & E. H. Olmsted, Claude Bernard and the Experimental Method in Medicine (1952)
- R. Virtanen, Claude Bernard and His Place in the History of Ideas (1960).
[modifică] Legături externe
- en Claude Bernard în cadrul proiectului Gutenberg
- en Imagini, biografie, bibliografie la Virtual Laboratory al Institutului Max Planck pentru Istoria Ştiinţei
- en Biografie, bibliografie, link-uri
- fr Biografia şi genealogia lui Claude Bernard.
