Clasificarea automobilelor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Automobilele pot fi clasificate în funcție de diferite criterii: dimenisiune, greutate, tipul de utilizare, forma de caroserie, motor, tip de transmisie, nivel de echipare, nivel de personalizare etc. Fiecare automobil are o denumire comercială particulară pentru a se distinge de altele.

Clasificarea după mărime poate varia de la o piață la alta. Astfel, categoriile din America de Nord și Europa diferă deoarece evoluția cererii de automobile de-a lungul timpului pe cele două continente este diferită.

Clasificarea Comisiei Europene[modificare | modificare sursă]

În Europa, clasificarea se face pe segmente în ordine alfabetică:[1][2]

  • Segmentul A: Clasa mini
  • Segmentul B: Clasa mică, numită și supermini sau subcompactă
  • Segmentul C: Clasa compactă
  • Segmentul D: Clasa medie
  • Segmentul E: Clasa mare
  • Segmentul F: Clasa de lux
  • Segmentul S: Clasa sport
  • Segmentul M: Monovolume
  • Segmentul J: Automobile de teren, denumite și SUV-uri
  • Vehicule pick-up

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Clasificarea Comisiei Europene
  2. ^ „Clasament de automobile”. Accesat în .  Parametru necunoscut |nota= ignorat (ajutor)