Pestă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Ciuma)
Salt la: Navigare, căutare
„Doctor mascat din timpul pestei (1656)“ tablou în cupru Paulus Fürst
„Doctor mascat din timpul pestei (1656)“ tablou în cupru Paulus Fürst
Răspândirea pestei 1998
Răspândirea pestei 1998

Pesta sau ciuma (lat. pestis = epidemie) este o boală infecţioasă deosebit de contagioasă, produsă de bacteria Yersinia pestis. În trecut, boala a luat forme de pandemie întinzându-se pe mai multe continente.

Pe continentul european, au existat mai multe pandemii de ciumă, cea numită Ciuma lui Iustinian (541-542), cea numită Moartea neagră, în secolul XIV şi o a treia pandemie, datată 1855. Se ştie faptul că a treia pandemie a fost cauzată de Yersinia pestis, dar afirmaţia că aceeaşi bacterie se face vinovată şi de Ciuma lui Iustinian şi de Moartea Neagră este astăzi pusă la îndoială de istorici şi medici.[1]


Cuprins

[modifică] Forme de manifestare

Într-o pandemie sunt prezente toate formele de pestă, mai frecvente fiind forma bubonică şi pulmonară . Dintr-o formă bubonică care fără un tratament adecvat se transformă de regulă într-o formă septicemică care duce la forma pulmonară.

  1. Formă carbunculoasă sau Bubonenpest (gr. bubo = bubă , umflătură).
    În forma bubonică (lat.Naike) infectarea este produsă de pişcătura puricelui de şobolan. Vectorul bolii, ca gazdă intermediară, transmite agentul patogen de la şobolan mai departe la om. Această schimbare de gazdă a puricelui se întâmplă numai după moartea rozătorului, de aceea s-a observat o mortalitate în masă la şobololani, înaintea izbucnirii unei epidemii de pestă la om.
    Perioada de incubaţie durează de la câteva ore până la şapte zile.
    Simptomele includ febră, dureri de cap şi articulaţii, stare de abatere, slăbiciune până la pierderea conştiinţei.
    Forma carbunculoasă provine de la umflăturile dureroase ganglionilor limfatici din regiunea gâtului, zonelor axilare, aceste tumefieri pot atinge 10 cm mărime şi datorită hemoragiilor din ţesut devin de culoare albastru închis până la negru, care ulcerează având un conţinut purulent. Această formă de pestă se poate agrava sau cu şanse de 50% duce la vindecare spontană. Deschiderea chirurgicală a abceselor datorită pericolulului de răspândire a bacteriilor în sânge şi organe este contraindicat.
    Forma buboasă se transmite mai lent iarna decât vara, deoarece mobilitatea purecelui sub 12 °C este nulă.
  2. Forma septicemică frecvent fiind o formă secundară când agentul patogen ajunge şi se multiplică în sânge, această formă se manifestă cu o febră ridicată, frisoane, dureri de cap, stare gravă de abatere, cu regiuni hemoragice întinse, boala are o evoluţie supra acută (de la câteva ore, la 36 de ore) având procentul de mortalitate 90- 100 % la bolnavii netrataţi.
    Azi acest procent de mortalitate este mult mai redus prin folosirea de antibiotice de tipul cloramfenicolului, tetraciclinei, streptomicinei,doxiciclinei sau a gentamicinei.
  3. Forma pulmonară cu procentul de mortalitate 90- 100 % la bolnavii netrataţi.
  4. Forma abortivă este varianta cea mai uşoară de pestă manifestată numai printr-o febră uşoară, infamaţia ganglionilor limfatici, urmată de vindecare, bolnavul fiind dotat cu o imunitate solidă şi faţă de formele grave de pestă.

[modifică] Legături externe

[modifică] Galerie de imagini

"Hora Trandafirului" datează din epoca ciumei. Trandafirul este simbolul modificării pielii din cauza bolii, iar un mic buchet cu aceste flori folosea la împrospătarea aerului încărcat cu duhoarea morţii.

Ratus norvegicus şobolanul cenuşiu

Moartea neagră (Black Death)

Extinderea "Morţii Negre". Cu verde: zonele afectate parţial sau chiar deloc

[modifică] Note

  1. ^ Cohn, Samuel K. (2003). The Black Death Transformed: Disease and Culture in Early Renaissance Europe, 336, A Hodder Arnold. ISBN 0-340-70646-5.
Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Pest%C4%83"
Unelte personale