Chiril din Alexandria
Chiril din Alexandria (n. ca. 375, Alexandria - d. 27 iunie 444, Alexandria) a fost patriarh al Alexandriei între 412-444, când orașul era la apogeul influenței sale în Imperiul Roman.
Este considerat Părinte al Bisericii și Învățător al Bisericii, dar împăratul roman Theodosius II l-a condamnat pentru că se purta ca un faraon îngâmfat iar episcopii Nestorieni în Primul Conciliu de la Ephes l-au declarat eretic, numindu-l un monstru, născut și educat pentru distrugerea bisericii[1].
Cuprins |
Patriarh al Alexandriei [modificare]
Unchiul său, patriarhul Theophilus, a murit pe 15 octombrie 412 iar Chiril a fost numit Patriarh pe 18 octombrie 412, deși partida favoriza Arhidiaconul Timotei.
Persecutarea Novatianilor și a Evreilor [modificare]
Chiril a urmat deci unchiului său într-o poziție cu multă putere și influență, rivalizând cu prefectul orașului, în vremuri de tulburări și conflicte, deseori violente, între locuitorii păgâni, evrei, și creștini.[2]
A început să-și exercite autoritatea prin închiderea bisericilor Novatienilor și confiscarea lucrurilor lor sfinte.
Apoi a dorit să îndepărteze evreii și a cerut ca aceștia să fie înlăturați din oraș.
Orestes, prefectul orașului, nu vedea nici un sens în aceste atacuri, așa că s-a plâns lui Theodosius, dar a fost respins de regenta Pulcheria, o creștină fanatică. Ca urmare, evreii au fost expulzați din oraș.[3]
Uciderea Hypatiei [modificare]
S-a afirmat, mai ales datorită caracterului său impulsiv, ca Sfântului Chiril ar fi responsabil de uciderea, în anul 415, a filosoafei neoplatoniciene Hypatia de către o bandă de creștini fanatici. Studii moderne consideră uciderea Hypatiei ca fiind rezultat al luptei între două facțiuni creștine, moderații lui Orestes, susținuți și de către Hypatia, și conservatorii lui Chiril.[4] Chiril însuși considera studiul filozofiei drept erezie.[5][6] Conform unui teolog catolic pe nume Otto Bardenhewer, atribuirea responsabilității pentru uciderea Hypatiei lui Chiril ar fi lipsită de temei real. [7]
Sărbători [modificare]
- în calendarul romano-catolic: 27 iunie,
- în calendarul ortodox și greco-catolic: 18 ianuarie.
Legături externe [modificare]
- it el es de ru Scrieri
- ro Viețile sfinților (profamilia.ro)
- en Enciclopedia catolică (newadvent.org)
- en Forumul comunității catolice (catholic-forum.com)
- it Sfinți și fericiți (santiebeati.it)
- es Enciclopedia catolică, versiunea spaniolă (enciclopediacatolica.com)
- es Viețile sfinților (corazones.org)
- Artemi, Eirini «Τό μυστήριο της Ενανθρωπήσεως στούς δύο διαλόγους «ΠΕΡΙ ΤΗΣ ΕΝΑΝΘΡΩΠΗΣΕΩΣ ΤΟΥ ΜΟΝΟΓΕΝΟΥΣ»και «ΟΤΙ ΕΙΣ Ο ΧΡΙΣΤΟΣ» του Αγίου Κυρίλλου Αλεξανδρείας», Εκκλησιαστικός Φάρος, ΟΕ (2004), 145-271.
- Artemi, Eirini, «Τό μυστήριο της Ενανθρωπήσεως στούς δύο διαλόγους «ΠΕΡΙ ΤΗΣ ΕΝΑΝΘΡΩΠΗΣΕΩΣ ΤΟΥ ΜΟΝΟΓΕΝΟΥΣ»και «ΟΤΙ ΕΙΣ Ο ΧΡΙΣΤΟΣ» του Αγίου Κυρίλλου Αλεξανδρείας», Εκκλησιαστικός Φάρος, ΟΕ (2004), 145-271.
- Artemi, Eirini,Ο Άγιος Κύριλλος Αλεξανδρείας και οι σχέσεις του με τον έπαρχο Ορέστη και τη φιλόσοφο Υπατία, Εκκλησιαστικός Φάρος, τ. ΟΗ (2007), 7-15.
- Artemi, Eirini,Μία φύσις του Θεού λόγου σεσαρκωμένη. α). Απολιναρική ανάγνωση, β)Κυρίλλειος ανάγνωση, Εκκλησιαστικός Φάρος, τ. ΟΔ (2003), 293 – 304.
- Artemi, Eirini,Αι Ιστορικαί Ανακρίβιαι της ταινίας AGORA του Αλεχάντρο Αμπεναμπέρ, Ορθόδοξος Τύπος, τεύχ. 1819(2010),7.
- Artemi, Eirini,Οι χρήσεις της εθνικής γραμματείας στο έργο του Κυρίλλου Αλεξανδρείας, ΠΟΡΕΙΑ ΜΑΡΤΥΡΙΑΣ, αφιερωματικός τόμος στη μνήμη του Μακαριστού Πάπα και Πατριάρχη Αλεξανδρείας και πάσης Αφρικής κυρού Πέτρου του Ζ, (2010), 114-125.. ISBN 978-84-8239-018-5
Note [modificare]
- ^ Edward Gibbon, Decline and Fall of the Roman Empire, 47
- ^ Preston Chesser, „"The Burning of the Library of Alexandria"”. http://ehistory.osu.edu/osu/archive/articleview.cfm?aid=9., eHistory.com
- ^ McGuckin, p. 12
- ^ Maria Dzielska, Hypatia of Alexandria, Cambridge (Mass.): Harvard University Press, 1995. (Revealing Antiquity, 8), p. xi, 157. ISBN 0-674-43775-6
- ^ Socrates Scholasticus, Ecclesiastical History, VII.15.
- ^ Gibbon: The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, XLVII.
- ^ (Bardenhewer, Geschichte, p. 24)
