Cezar August

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cezar Augustus)
Salt la: Navigare, căutare
Cezar August
Primul Împărat Roman
Statue-Augustus.jpg
Faimoasa statuie a lui Augustus de la Prima Porta, sec. I
Domnie 16 ianuarie 27 î.Hr.19 august 14 AD
Nume complet Gaius Octavius (la naștere)
Gaius Octavius Thurinus (după victoria de la Thurii)
Gaius Iulius Caesar Octavianus (după adoptare)
Gaius Iulius Cezar Divi Filius (în 42 î.Hr.)
Imperator Gaius Julius Divi Filius Caesar Octavianus Augustus (ca împărat)
Născut 23 septembrie 63 î.Hr.
Roma, Republica Romană
Decedat 19 august 14
Nola, Italia, Imperiul Roman
Predecesor Nici unul (Fondator al imperiului)
Succesor Tiberius
Căsătorit cu Clodia Pulchra (42–40 î.Hr.)

Scribonia (40–38 î.Hr.)

Livia Drusilla (37 î.Hr. – 14 AD)
Urmași Iulia

Gaius Caesar (adoptiv)
Lucius Caesar (adoptiv)
Agrippa Postumus (adoptiv)

Tiberius (adoptiv)
Tată Gaius Octavius
Mamă Atia Balba Caesonia
Înmormântat Mausoleul lui Augustus, Roma
Bustul lui Augustus dela Glyptoteca din München

Augustus Octavian Caesar (n. 23 septembrie 63 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Nola), cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul Împărat Roman. Deși a păstrat înfățișarea Republicii Romane, a condus ca un dictator pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de Augustus, pe care l-a luat în 27 î.Hr..

Viata si activitatea[modificare | modificare sursă]

De-a lungul vieții sale a fost cunoscut cu mai multe nume:

La naștere a fost numit Gaius Octavius ​​după tatăl său biologic, Gaius Octavius, la care a fost adăugat când era copil numele Thurinus în cinstea victoriei de la Thurii împotriva sclavilor fugari la care tatăl a participat.

După adoptarea sa postumă de către Iulius Cezar (44 î.Hr.), el a luat numele acestuia și a devenit Gaius Iulius Caesar Octavianus în conformitate cu standardele romane în cazul adopție. Deși el a renunțat repede la Octavianus din numele său și contemporanii săi se refereau la el numindu-l în această perioadă Cezar, istoricii fac referire la el între 44 î.Hr. și 27 î.Hr. numindu-l Octavian.

În 42 î.Hr., în vederea consolidării relațiilor sale politice cu foștii soldați ai lui Iulius Cezar, după zeificarea acestuia, și-a adăugat la numele său titulatura Divi Filius (Fiul divin), devenind Gaius Iulius Cezar Divi Filius.

Dinastii imperiale romane
Dinastia Iulio-Claudiană
Cronologie
Cezar August 27 î.Hr.14 d.Hr.
Tiberius 1437
Caligula 3741
Claudius 4154
Nero 5468
Familii
Gens Iulia
Gens Claudia
Arbore genealogic
Categorie:Dinastia iulio-claudiană
Succesiune
Precedată de
Republica Romană
Urmată de
Anul celor patru împărați

În 38 î.Hr., și-a înlocuit prenumele Gaius și numele Julius cu Imperator, titlul prin care trupele salutau liderul lor după un succes militar, devenind oficial Imperator Cezar Divi Filius.

De la nașterea sa în 63 î.Hr. și până în anul 27 î.Hr. istoricii îl numesc Octavian.

În 27 î.Hr., după înfrângerea lui Marc Antoniu și a Cleopatra, Senatul roman a votat titluri noi pentru el, devenind oficial Imperator Cezar Divi Filius Augustus. De la această dată și până la moartea sa în 14 d.Hr. istoricii îl numesc Augustus.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Chipul lui Augustus-reconstruire

Când Republica Romană (509 î.Hr. - 27 î.Hr.) a ajuns la finalul său, Octavian și-a consolidat poziția prin înfrângerea rivalului său la putere, Marcus Antonius, în bătălia de la Actium din anul următor. Avea o muncă predefinită; anii de război civil au lăsat Roma într-un stat al anarhiei. Mai mult, Roma nu era pregătită să accepte controlul total al unui despot.

Octavian era inteligent. Mai întâi, a desființat armatele sale și a ținut alegeri. El a fost ales în puternica funcție de consul.

Primul împărat[modificare | modificare sursă]

În 27 î.Hr., a returnat în mod oficial puterea Senatului Romei și s-a oferit să renunțe la propria sa supremație militară peste Egipt. Nu numai că l-au refuzat, dar Senatul i-a dat control asupra Spaniei, Galiei și Siriei. Puțin mai târziu, Senatul i-a dat titlul de Augustus (cel venerat).

Augustus știa că puterea necesară dictaturii absolute nu putea deriva din funcția de consul. În 23 î.Hr., a renunțat la această funcție în favoarea altora mai puternice. În primul rând, i-a fost garantată funcția de tribun, care îi permitea să convoace Senatul după voința sa și să pună afacerile înaintea sa. De vreme ce funcția de tribun era în mod tradițional asociată cu plebeii, asta i-a consolidat poziția pentru mai târziu. În al doilea rând, a primit o nouă competență sub forma unei puteri imperiale care îi conferea autoritate supremă în toate problemele legate de guvernarea teritorială. Se spune că în 23 î.Hr. Augustus și-a asumat funcția de împărat al Romei. Totuși, el folosea adesea un titlu civil, Princeps, sau "Primul Cetățean."

Ca împărat, Augustus a organizat problemele publice ale imperiului cu îndrăzneală; datorită geniului său, a durat Imperiul Roman cât a durat. El a stabilit sisteme de monetărie și impozite standardizate; a creat o structură pentru serviciul militar civil ce consista din cavaleri și oameni liberi (foști sclavi). S-a îngrijit și de beneficiile de pensionare pentru soldați.

Domnia[modificare | modificare sursă]

Era un maestru al propagandei și patronatul său asupra scriitorilor romani Horatius, Titus Livius și (în special) Virgiliu i-a permis să-și cimenteze poziția prin intermediul poeziei și a prozei. Folosirea jocurilor și a ceremoniilor speciale pentru a se celebra pe el însuși și pe familia sa i-au sporit popularitatea.

Augustus a fondat de asemenea și primul grup de pompieri din lume și a creat o forță de poliție obișnuită pentru Roma.

De fapt, controlul puterii lui Augustus pe întreg imperiul nu era discutabil, ceea ce i-a permis să-și numească susccesorul, un obicei abandonat și ridiculizat de la fondarea Republicii. La început, l-a indicat de Marcellus, nepotul său de soră, care era căsătorit cu fiica sa, Iulia. Între timp însă, acesta a murit din cauza otrăvirii mâncării (23 î.Hr.). Relatările istoricilor de mai târziu, care spuneau că Marcellus ar fi fost otrăvit de soția lui Augustus, Livia Drusilla, sunt neconcludente.

După moartea lui Marcellus, Augustus și-a măritat fiica cu "mâna sa dreaptă", Marcus Agrippa. Din această căsătorie au rezultat trei copii, Gaius Caesar, Lucius Caesar și Postumus Agrippa (numit în acest mod pentru că s-a născut după moartea lui Marcus Agrippa). Intențiile lui Augustus de a-i face pe primii doi copii moștenitorii săi au devenit aparente când acesta i-a adoptat ca proprii săi fii. Augustus a arătat afecțiune și față de fii săi vitregi, Nero Claudius Drusus Germanicus și Tiberius, după ce aceștia au cucerit o mare parte din Europa Centrală.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Marcus Agrippa a murit în 12 î.Hr., urmând ca fiul Liviei, Tiberius, să divorțeze și să se căsătorească cu văduva lui Marcus Agrippa. Tiberius a lucrat ceva timp în puterile tribunice ale lui Augustus, dar la scurt timp după aceasta s-a pensionat. Totuși, luând în considerare moartea prematură a ambilor frați vitregi ai săi, Gaius Caesar și Lucius Caesar, respectiv în 4 d.Hr. și 2 d.Hr., și a fratelui său Nero Claudius Drusus Germanicus (9 î.Hr.), Tiberius a fost rechemat la Roma, unde a fost adoptat de Augustus. Cea mai importantă înfrângere din timpul domniei sale a fost cea suferită în bătălia din Pădurea Teutoburgică.

Augustus a murit pe 19 august 14 d.H.. Ceva mai târziu, Senatul l-a votat în panteonul zeilor romani (sau l-a divinizat). Postumus Agrippa și Tiberius au fost numiți co-moștenitori. Pe de altă parte, Postumus Agrippa a fost exilat și menționat ca mort în jurul aceleași date. Cine i-a ordonat moartea este necunoscut, dar drumul lui Tiberius era liber acum să-și asume aceleași puteri ca și tatăl său vitreg.

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Jochen Bleicken: Augustus. Eine Biographie. Alexander Fest, Berlin 1998, ISBN 3-8286-0027-1. Neuauflage mit Nachwort von Uwe Walter, Rowohlt, Reinbek 2010, ISBN 978-3-499-62650-0.
  • Jochen Bleicken: Verfassungs- und Sozialgeschichte des Römischen Kaiserreiches. 2 Bände, 3. bzw. 4. Auflage, Schöningh, Paderborn 1981, ISBN 3-8252-0838-9, ISBN 3-8252-0839-7.
  • Alan K. Bowman (Hrsg.): The Cambridge Ancient History. Vol. 10. The Augustan Empire. Cambridge University Press, Cambridge 1996, ISBN 0-521-26430-8.
  • Klaus Bringmann, Thomas Schäfer: Augustus und die Begründung des römischen Kaisertums. Akademie Verlag, Berlin 2002, ISBN 3-05-003054-2.
  • Klaus Bringmann: Augustus. Primus, Darmstadt 2007, ISBN 978-3-89678-605-0.
  • Karl Christ: Geschichte der römischen Kaiserzeit. Von Augustus bis zu Konstantin. 4. Auflage. C. H. Beck, München 2002, ISBN 3-406-36316-4, S. 47ff.
  • Werner Dahlheim: Augustus. Aufrührer – Herrscher – Heiland. Eine Biographie. C. H. Beck, München 2010, ISBN 978-3-406-60593-2 (Recenzie).
  • Werner Dahlheim: Augustus. In: Manfred Clauss (Ed.): Die römischen Kaiser. 55 historische Portraits von Caesar bis Iustinian. Ediția a 4-a. Beck, München 2010, ISBN 978-3-406-60911-4, S. 26–50.
  • Werner Eck: Augustus und seine Zeit.Ediția a 5-a, Beck, München 2009, ISBN 978-3-406-41884-6.
  • Karl Galinsky (Ed.): The Cambridge Companion to the Age of Augustus. Cambridge University Press, Cambridge 2005, ISBN 0-521-00393-8.
  • Dietmar Kienast: Augustus. Prinzeps und Monarch.Ediția a 4-a Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 2009, ISBN 978-3-534-23023-5.
  • Heinrich Schlange-Schöningen: Augustus. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 2005, ISBN 3-534-16512-8.
  • Pat Southern: Augustus. Magnus, Essen 2005, ISBN 3-88400-431-X.
  • Ines Stahlmann: Imperator Caesar Augustus. Studien zur Geschichte des Principatsverständnisses in der deutschen Altertumswissenschaft bis 1945. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 1988, ISBN 3-534-03890-8.
  • Ronald Syme: Die römische Revolution. Machtkämpfe im antiken Rom. (Ed. Christoph Selzer și Uwe Walter). Klett-Cotta, [[Stuttgart 99 2003, ISBN 3-608-94029-4 (klassische Darstellung, die zum Ausgangspunkt der modernen Augustus-Forschung geworden ist).
  • Paul Zanker: Augustus und die Macht der Bilder. 3. Auflage, Beck, München 1997, ISBN 3-406-34514-X .


Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
-
Împărat Roman
27 î.Hr. - 14 d.Hr.

Succesor:
Tiberius


Predecesor:
Iulius Cezar
Dinastia iulio-claudiană
44 î.Hr. - 14 d.Hr.

Succesor:
Tiberius


Predecesor:
Aulus Hirtius și Gaius Vibius Pansa Caetronianus
Consul al Republicii Romane
cu Quintus Pedius
43 î.Hr.

Succesor:
Marcus Aemilius Lepidus și Lucius Munatius Plancus


Predecesor:
Marcus Antonius și Lucius Scribonius Libo și Aemilius Lepidus Paullus (Suffect)
Consul al Republicii Romane
cu Lucius Volcatius Tullus
33 î.Hr.

Succesor:
Gnaeus Domitius Ahenobarbus și Gaius Sosius


Predecesor:
Gnaeus Domitius Ahenobarbus și Gaius Sosius
Consul al Imperiului Roman
31 î.Hr. - 23 î.Hr.

Succesor:
Marcus Claudius Marcellus Aeserninus și Lucius Arruntius


Predecesor:
Decius Laelius Balbus și Gnaeus Antistius Vetus
Consul al Imperiului Roman
5 î.Hr.

Succesor:
Gaius Calvisius Sabinus și Lucius Passienus Rufus


Predecesor:
Lucius Cornelius Lentulus și Marcus Valerius Messalla Messallinus
Consul al Imperiului Roman
2 î.Hr.

Succesor:
Cossus Cornelius Lentulus și Lucius Calpurnius Piso


Predecesor:
Marcus Aemilius Lepidus
Pontifex Maximus
12 î.Hr. - 14 d.Hr.

Succesor:
Tiberius