Celula Daniell

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Celule Daniell, circa 1836

Celula Daniell este o pilă electrică de curent continuu care a fost inventată în anul 1836 de către chimistul și meteorologul britanic John Frederic Daniell. Este constituită dintr-un vas de cupru ce conține o soluție de sulfat de cupru, în cadrul căreia a imersat un al doilea vas de ceramică nesmălțuită, umplut cu acid sulfuric și un electrod de zinc.

Celula galvanică Daniell a reprezentat o îmbunătățire considerabilă asupra tehnologiei primilor ani ai bateriei electrice.