Celula Daniell
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Celula Daniell a fost inventată în anul 1836 de către chimistul și meteorologul britanic John Frederic Daniell, și constituia un vas de cupru ce conținea o soluție de sulfat de cupru, în cadrul căreia a imersat un al doilea vas de ceramică nesmălțuită, umplut cu acid sulfuric și un electrod de zinc. Celula Daniell a reprezentat o îmbunătățire considerabilă asupra tehnologiei primilor ani ai bateriei.
