Șapte noi minuni ale lumii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cele 7 noi minuni ale lumii)
Salt la: Navigare, căutare

Cele șapte noi minuni ale lumii reprezintă o listă cu șapte monumente arhitecturale alese în urma unei acțiuni organizate de NewSevenWonders Foundation în anul 1999 cu scopul de a se da o replică modernă celor "Șapte minuni ale lumii antice".

Inițiativa a aparținut lui Bernard Weber, producător de filme și fost aviator canadian, în colaborare cu întreprinderea de marketing "Deureka". UNESCO a anunțat într-un comunicat că nu este implicată în această acțiune, contrar convigerii multor persoane.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În Grecia antică circulau numele a șapte monumente arhitecturale sub denumirea de "Șapte monumente ale pământului demne de a fi văzute" (Τα επτα Θεαματα της οικονμενης [γες]), cunoscute în urma lucrării lui Philon din Bizanț, De septem mundi miraculis, drept "Cele șapte minuni ale lumii". În afara marei piramide de la Gizeh (Egipt), toate celelalte au fost distruse prin diferite intemperii, incendii, cutremure de pământ sau alte cauze. Ideea lui Bernard Weber a fost de a se alcătui o nouă listă cu edificii sau monumente încă existente, suficient de bine conservate, opere ale mâinii omenești cu valoare estetică, realizate înainte de anul 2000, care să merite calificativul de "minune a lumii". S-au exclus prin urmare monumente ale naturii sau construcții utilitare (poduri, baraje), chiar dacă ar reprezenta o "minune" a tehnicii. Până la data de 24 noiembrie 2005, au fost luate în considerație 177 monumente, apoi, pe 1 ianuarie 2006, New7WondersFoundation a anunțat selecția a 21 obiecte rămase în competiție, selecție efectuată de o comisie compusă din șase athitecți renumiți, recrutați din cele cinci continente, Zaha Hadid, César Pelli, Tadao Ando, Harry Seidler, Aziz Tayob, Yung Ho Chang, sub președinția lui Federico Mayor, fost director general al UNESCO.

În a treia fază, din ianuarie 2006 până în iunie 2007, lista finalistă a fost supusă unei votări mondiale, care se putea efectua prin Internet, telefon sau SMS. La acest vot au participat cca. 100 milioane de persoane. În ziua de 7 iulie 2007, s-au adus la cunoștința publicului rezulatele votării, în cadrul unui spectacol festiv televizat, care a avut loc la Lisabona.

Rezultatele sunt cele din următoarea galerie:

Galerie[modificare | modificare sursă]

Alte obiecte finaliste[modificare | modificare sursă]

Reacții critice[modificare | modificare sursă]

Într-un comunicat de presă din 7 iulie 2007, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) reafirmă că nu are nimic comun cu inițiativa lui Bernard Weber, pentru că rezultatul votării reflectă doar opinia celor care au acces la Internet și nu poate fi comparat cu munca științifică executată de experți, care a dus la alcătuirea listei cu "Patrimoniul cultural mondial".

Sistemul de votare prin Internet sau prin mesaje SMS a făcut obiectul unor critici severe. Acest sistem, care exclude de la vot persoanele care nu au acces la aceste mijloace, a fost exploatat de anumite guverne sau societăți comerciale în scopuri publicitare pentru diverse obiective turistice. De exemplu, în Brazilia s-a organizat o campanie "Vote por Cristo" ("Votați pentru Christos!"), care permitea populației braziliene votarea gratuită pe telefoane mobile. Programe asemănătoare au fost lansate în India și Iordania. În Iordania au fost înregistrate 14 milioane de voturi, în timp ce populația acestei țări nu depășește 7 milioane de indivizi.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]