Ceai alb

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Frunze de ceai alb

Ceaiul alb este obținut din muguri albi și frunze selecționate, aburite și uscate cu atenție. Se culeg doar frunzele tinere, care sunt acoperite cu un praf argintiu, care devine alb după uscare, fapt care i-a conferit si numele ceaiului: ceai alb.

Caracteristica sa de bază este procesarea minimă, care are ca rezultat un conținut mai mare de nutrienți decât la ceaiul verde sau nergu. În procesul de producție al ceaiului alb, frunzele sunt mai puțin procesate și nu sunt lăsate sa se oxideze. Aceasta menține frunzele mai aproape de starea lor naturală, obținând astfel niște frunze de ceai cu o concentrație mai mare de antioxidanți.

Tipuri de ceai alb[modificare | modificare sursă]

Există patru tipuri de ceai alb:

  • Ming Mei (sprânceana zeului longevității)

Este produs din frunzele cele mai tinere. Infuzia de Ming Mei prezintă o culoare pală și un gust ușor fructat.

  • Bai Mu Dan (bujorul alb)

Provine din provincia Fujian din China. Se culege întotdeauna primăvara. Infuzia de Bai Mu Dan prezintă o culoare pală și un gust dulce.

  • Yin Zen (ace de argint)

Este un ceai foarte apreciat, recoltarea lui durează doar câteva zile. Infuzia de Yin Zen prezintă o culoare pală și un gust răcoritor. Este considerat ceaiul alb perfect.

  • Silvery Pekoe

Este un ceai alb cules doar primăvara. Este foarte apreciat și foarte rar, cu un gust delicat și un retrogust persistent.