Catranîc, Fălești
| Catranîc | |
| — Sat — | |
 | |
  Catranîc Catranîc (Moldova) | |
| Coordonate: 47°35′41″N 27°48′05″E / 47.5947222222°N 27.8013888889°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion | Fălești |
| Atestare | 16 aprilie 1617 |
| Guvernare | |
| - Primar | Serghei Fussa (PN[1], 2023) |
| Suprafață | |
| - Total | 1,59 km² |
| Populație (2014)[2] | |
| - Total | 1.214 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | MD-5915 |
| Prefix telefonic | 259 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Catranîc este un sat din raionul Fălești, Republica Moldova. Se află pe panta unui deal la aproximativ 5,5 km est de orașul Fălești și aproximativ 95 km depărtare (spre nord-vest) de orașul Chișinău pe linie dreaptă. În imediata apropiere se află localitățile Egorovca, Ciuluc și Catranîc, stație de cale ferată (la nord-vest), Glinjeni (la est), Ișcălău (la sud-est) și Pietrosul Nou (la sud-vest).
Istorie[modificare | modificare sursă]
Potrivit unor surse, a fost atestat pentru prima dată la 16 aprilie 1617 cu denumirea Cătrinești, alte surse spun că primul document de încredere care confirmă existența localității datează din 1837. În secolul XIX, în timpul dominației țariste, era cunoscut sub denumirea de Alexăndreni, apoi menționat în documentele clericale de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX drept Catranîc-Alexăndreni[3]. În literatura din perioada interbelică mai apare și cu numele Catranic[4] sau Catranicul[5][6], de exemplu în studiile lui Gheorghe Bezviconi.
Puține lucruri se cunosc din istoria mai îndepărtată a satului, dar la începutul sec. XIX moșiile din Catranîc erau deținute de boierul Iancu Balș, comis și șambelan din Moldova care în 1814 s-a mutat în Basarabia, acolo unde avea multe alte proprietăți funciare[5]. Apoi terenurile de la Catranîc trec în proprietatea fratelui lui Iancu, Alecu Balș, și după moartea acestuia în 1831 ajung în mâinile soției celui din urmă, Smaranda, și ale fiilor acestora[7]. Ei obișnuiau să dea în arendă pământurile, ultimul arendaș înregistrat al pământurilor respective fiind Neculai Guste, cu care au încheiat contracte de arendă pentru perioadele 1836-1846 și 1846-1854. În actele de proprietate și arendă ale Smarandei Balș, moșia apare cu numele Catranlâcul[8].
În partea a doua a sec. XIX, proprietar al moșiei devine Anastasie Ciufli, român macedonean emigrat din târgușorul Țepelovo din Epir[4], stabilit în Basarabia în 1821, cunoscut mai ales pentru ctitoria Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron” din Chișinău („Ciuflea”) în cinstea fratelui său, Teodor. Acesta cumpără moșia la 18 ianuarie 1865 de la Alexandru Gheorghe Balș. După moartea lui Anastasie Ciufli în 1870, moșia Catranîcului a fost administrată împreună cu celelalte posesiuni ale acestuia de către 8 executori testamentari până la decesul ultimului din ei. Astfel, în 1905 cele 3684 de desetine au trecut în grija unui Comitet de Administrare a Averii lui Anastasie Ciufli, fiind expropriate în întregime în 1920 ca urmare reformei agrare din România (1919)[9].
În 1906 a fost inaugurată prima școală primară din sat. Populația satului a fluctuat în decursul timpului, de la 673 locuitori (1897) la 1266 (1940), 1565 (1979)[10] la 1397 de locuitori conform Recensământului din 2004.
Administrație și politică[modificare | modificare sursă]
Componența Consiliului local Catranîc (9 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[11] este următoarea:
| Partid | Consilieri | Componență | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat European | 3 | ||||
| Partidul Nostru | 3 | ||||
| Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei | 1 | ||||
| Partidul Socialiștilor din Republica Moldova | 1 | ||||
| Partidul Acțiune și Solidaritate | 1 | ||||
Infrastructură și patrimoniu[modificare | modificare sursă]
În sat este amplasată Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, care are statut de monument protejat de importanță locală, fiind inclus în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat. Aceasta este din piatră și construită într-un stil arhitectural ruso-bizantin[12] tipic guberniilor din sud-vestul Imperiului Rus în cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Nu s-a stabilit încă cu exactitate când a fost terminată și sfințită, la moment circulând două versiuni, fie în 1881 sau în 1884[12].
În afara bisericii, satul mai dispune de un punct medical, oficiu poștal, bibliotecă, casă de cultură, grădiniță și o școală, Gimnaziul „Eugen Coșeriu”, cu muzeu, parc și stadion. Pe teritoriul localității mai există câteva monumente incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat: două așezări din sec. II-IV p.Chr., trei tumuli și Monumentul în memoria consătenilor căzuți în 1941-45 (ridicat în 1967).
- Biserica „Sfântul Gheorghe” din localitate, monument ocrotit de stat.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Catranîc”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în .
- ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în .
- ^ Cerga, Alexandru (). Bisericile Basarabiei: Dicționar Enciclopedic. Vol. II. Chișinău. p. 46.
- ^ a b Bezviconi, Gheorghe (). Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru. Vol. II. București. p. 187.
- ^ a b Bezviconi, Gheorghe (). Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru. Vol. II. București. p. 15.
- ^ Bezviconi, Gheorghe (). „Comunicări”. Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (XXXIII, ianuarie-martie): 44.
- ^ Iacob, Dan Dumitru (). Iacob, Dan Dumitru, ed. Testamentul și inventarul averii vistiernicesei Smaranda Balș (1833 / 1848). Avere, prestigiu și cultură materială în surse patrimoniale: Inventare de averi din secolele XVI-XIX. Iași. p. 430.
- ^ Iacob, Dan Dumitru (). Iacob, Dan Dumitru, ed. Testamentul și inventarul averii vistiernicesei Smaranda Balș (1833 / 1848). Avere, prestigiu și cultură materială în surse patrimoniale: Inventare de averi din secolele XVI-XIX. Iași. p. 432.
- ^ Poștarencu, Dinu (). Musteață, Sergiu, ed. Biserica Sf. Teodor Tiron din Chișinău. Identitățile Chișinăului: Materialele conferinței, 12-13 septembrie 2011. Chișinău. pp. 121–125.
- ^ Primăria Catranîc. „Istoricul satului Catranîc”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Catranîc”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în .[nefuncțională – arhivă]
- ^ a b Cerga, Alexandru (). Bisericile Basarabiei: Dicționar Enciclopedic. Vol. II. Chișinău. pp. 47–48.