Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen;
La cathédrale primatiale Notre-Dame de l'Assomption de Rouen
Cathédrale de rouen vue du gros horloge.jpg
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen
Localitate Rouen
Ctitor arhiepiscopul Hugues d’Amiens
Cult catolic, de rit roman
Descriere arhitecturală
Tip edificiu catedrală
Stil arhitectural gotic
Data începerii 1145
Data finalizării 1880
Pagină Web fr Site oficial
Specificații
Hram Adormirea Maicii Domnului,
15 august
Lungime 136,86 m (în interior)
Lățime 61,60 m (lățimea fațadei vestice)
Înălțime Turlă 151 m

Catedrala primațială Adormirea Maicii Domnului din Rouen (în franceză La cathédrale primatiale Notre-Dame de l'Assomption de Rouen), colocvial cunoscută și sub numele de Catedrala din Rouen, este monumentul cel mai prestigios al orașului. Este sediul arhidiecezei din Rouen, centrul administrativ al provinciei ecleziastice a Normandiei. Arhiepiscopul de Rouen purtând titlul de primat al Normandiei, catedrala sa are astfel rangul de primațială. Este o construcție cu arhitectură gotică ale cărei prime pietre de fundație datează din Evul Mediu. Are particularitatea, rară în Franța, de a păstra palatul arhiepiscopal și construcțiile anexe din jur, care datează din aceeași epocă.

Catedrala Notre-Dame din Rouen se găsește în orașul vechi, pe malul drept al Senei, la mică distanță de Piața Veche, unde Jeanne d'Arc a fost arsă de vie pe rug, la 30 mai 1431.

Notre-Dame din Rouen este una dintre cele mai frumoase și vaste biserici din Franța, iar turnul-lanternă se mândrește cu faptul că are cea mai înaltă fleșă din țară, de 151 de metri de la sol.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Legendă[modificare | modificare sursă]

Potrivit legendei, în a doua jumătate a secolului al III-lea, Sfântul Mellon a implantat un lăcaș de cult într-o casă particulară, cedată de Præcordius[1]. Este cunoscut că în această epocă exista un cartier de locuințe în acest loc[1]. În jurul anilor 260 - 280, un incendiu a distrus cartierul, în momentul primelor invazii ale francilor [2]. Locuințele distruse au fost înlocuite, poate, de antrepozite publice, cuprinse între rue[3] Saint-Romain, rue du Change și rue des Carmes[2].

Grupul catedral paleocreștin[modificare | modificare sursă]

Prima mențiune atestată a unui episcop la Rouen este din 314. Dar această dată, un an de la autorizarea cultului creștin în Imperiul Roman, pare prea precoce pentru a ne imagina existența unui edificiu religios[2]. Dimpotrivă, câteva decenii mai târziu, o predică a episcopului Victrice[4] datată prin 395/396 presupune prezența unei catedrale în cetate și evocă construirea unei bazilici în apropiere. Sfântul Victrice a participat la șantier[5]. În 1954, arheologul Georges Lanfry a deschis un sondaj la nivelul ultimei travei a navei și a descoperit vechea biserică Notre-Dame. El a adus la lumină o criptă mai târzie, din epoca carolingiană. La lumina acestei descoperiri, presupunerea este că Notre-Dame era în acel timp mult mai mică decât astăzi (poate 60 m lungime). În 1986, săpăturile conduse de arheologul Jacques Le Maho au permis să se confirme existența acestei biserici. Ea se găsea la câțiva zeci de metri la nord de actuala catedrală. Ca multe alte orașe metropolitane paleocreștine, grupul episcopal din Rouen se compunea din cel puțin două bazilici:

În secolul al V-lea, cele două bazilici sunt reunite printr-o galerie. Introducerea reformei Sfântului Chrodegang din Metz[6], la mijlocul secolului al VIII-lea afectează bazilica din nord capitolului canonial[2]. Din această epocă, bazilica din sud se află dedicată Maicii Domnului[2].

În secolul al IX-lea, s-a procedat la mai multe reamenajări (palatul episcopal, locuința canonială, adăugarea unui Westwerk bisericii martiriale), însă în 841 focul pus de oamenii nordului (vikingii) au distrus grupul catedral. Aceste distrugeri au fost reparate curând. [2]. Ansamblul pare să fi fost refăcut, în mod provizoriu, așteptând revenirea păcii în regiune. În secolul al X-lea, după Tratatul de la Saint-Clair-sur-Epte, în 911, Rouen a devenit capitală a tânărului ducat de Normandia, căpetenia vikingă Rollon primind botezul în 912, sub prenumele „Robert”, în bazilica primitivă. Necropolă a primei dinastii a ducilor de Normandi, catedrala (primul edificiu carolingian) nu a fost mărită decât sub domina lui Richard I al Normandiei[7], acesta din urmă murind în 996.[8].

Catedrala romanică[modificare | modificare sursă]

Pe la anul 1030, arhiepiscopul Robert Danezul[9] a reconstruit corul în stil romanic și a inserat o criptă dedesupt, cu scopul de a mări bazilica Notre-Dame existentă.[10]. Construcția catedralei din Rouen condusă de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii normande, prototipuri ale arhitecturii religioase în Normandia, apoi în Anglia.[11] Lucrările s-au întrerupt la moartea arhiepiscopului Robert în 1037[12] · [11] Un alt arhiepiscop, Maurille (1055 - 1067), încheie șantierul, precum și reconstruirea navei[12] în 1063[11]. S-a spus că Maurille ar fi pus să se ridice un turn-lanternă din piatră, în formă de piramidă care i-ar fi purtat numele.[13] · [14]

Catedrala romană, cu plan cruciform, prezintă o navă și colaterale „de aceeași lungime și aceeași lărgime ca și nava actuală”[12] · [15]. Ridicarea ei pare să o apropie de cea a bisericii abațiale din Jumièges[16] a cărei consacrare (1067) este apropiată[12].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dorothee Heinzelmann: Die Kathedrale Notre-Dame in Rouen – Untersuchungen zur Architektur der Normandie in früh- und hochgotischer Zeit. Rhema-Verlag, Münster 2003, ISBN 978-3-930454-21-1
  • Julien Loth, La cathédrale de Rouen: son histoire, sa description, depuis les origines jusqu'à nos jours, Rouen, Fleury, 1879, 622 p.
  • Léon Alfred Jouen (chanoine) (préf. André du Bois de La Villerabel), La cathédrale de Rouen, Rouen et Paris, Defontaine / Aug. Picard, 1932, LXXIV Pl. - 166 p.
  • Jacques Le Maho, La Cathédrale primitive de Rouen, coll. « Les Dossiers d'archéologie » (no 144), 1990 (ISSN 1141-7137)
  • Anne-Marie Carment-Lanfry, La Cathédrale Notre-Dame de Rouen, 1999
  • Anne-Marie Carment-Lanfry et Jacques Le Maho (préf. Jacques Le Maho), La cathédrale Notre-Dame de Rouen: édition revue et complétée par Jacques Le Maho, Mont-Saint-Aignan, Publications des Universités de Rouen et du Havre, 2010 (1re éd. 1977), 312 p. (ISBN 978-2-87775-477-4)
  • Yves Lescroart, La Cathédrale Notre-Dame de Rouen, Paris, Éditions du Patrimoine, coll. « Cathédrales de France », 2000, 96 p. (ISBN 978-2-85822-656-4)
  • François Lemoine et Jacques Tanguy, Rouen aux 100 clochers: Dictionnaire des églises et chapelles de Rouen (avant 1789), Rouen, PTC, 2004, 200 p. (ISBN 2-906258-84-9) (OCLC 496646300)
  • Anne-Marie Carment-Lanfry et Jacques Le Maho (préf. Jacques Le Maho), La cathédrale Notre-Dame de Rouen: édition revue et complétée par Jacques Le Maho, Mont-Saint-Aignan, Publications des Universités de Rouen et du Havre, 2010 (1re éd. 1977), 312 p. (ISBN 978-2-87775-477-4)
  • Georges Lanfry, Bulletin des Amis des monuments rouennais, Rouen, Imprimerie Lecerf, 1933, « La cathédrale de Rouen au XIe siècle », pp. 117-134
  • Pierre Laurent Langlois, Essai historique sur le chapitre de Rouen pendant la Révolution, Rouen, Fleury éditeur, 1856

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b François Lemoine et Jacques Tanguy, Rouen aux 100 clochers,p.18
  2. ^ a b c d e f François Lemoine et Jacques Tanguy, Rouen aux 100 clochers, p.20.
  3. ^ Rue, în română: „stradă”.
  4. ^ Victrice (Victricius), este un sfânt și episcop de Rouen din secolele al IV-lea și al V-lea, mort prin 415.
  5. ^ Anne-Marie Carment-Lanfry et Jacques Le Maho, La cathédrale Notre-Dame de Rouen, pp.15-16. Pagina 16 prezintă un citat din « De laude sanctorum », text al Sf. Victrice, tradus în franceză de Georges Lanfry, în 1963 :
    „ Nous avons jeté les fondements, nous avons bâti les murs sur toute leur longueur. (...) J'aime rouler de mes mains, à porter mes épaules d'énormes pierres.”
    , în română : « Am pus fundațiile, am construit zidurile pe toată lungimea lor. (…) Îmi place să rostogolesc cu mâinile mele, să duc pe umerii mei pietre enorme ».
  6. ^ Chrodegang de Metz, născut în dieceza Liège spre anul 712 și decedat la Metz în 766, a fost episcop de Metz. Canonizat, sărbătoarea lui a fost stabilită pentru data de 6 martie.
  7. ^ Richard I al Normandiei, zis Richard Fără Frică (n. pe la 930 - d. 996) a fost duce al Normandiei din 943 până la moarte.
  8. ^ Anne-Marie Carment-Lanfry et Jacques Le Maho, La cathédrale Notre-Dame de Rouen, p.22.
  9. ^ În franceză: Robert le Danois. Robert Danezul a fost arhiepiscop de Rouen (989-1037) și conte de Évreux (996-1037) în timpul primilor duci de Normandia.
  10. ^ François Lemoine et Jacques Tanguy, Rouen aux 100 clochers,p.21
  11. ^ a b c Georges Lanfry, Bulletin des Amis des monuments rouennais, p.118.
  12. ^ a b c d Anne-Marie Carment-Lanfry et Jacques Le Maho, La cathédrale Notre-Dame de Rouen, p.24
  13. ^ Pierre Laurent Langlois, Essai historique sur le chapitre de Rouen pendant la Révolution, pp.11-16
  14. ^ Potrivit lui François Pommeraye, turnul era asemănător cu clopotnițele de la Catedrala din Chartres, având totuși dimensiuni mai importante. Potrivit unui manuscris citat de Pommeraye, piramida era împodobită cu galerii și flancată de patru turnulețe, ca o coroană imperială. În 1117, un fulger a căzut asupra piramidei distrugând-o.
  15. ^ Carment-Lanfry, Le Maho, La cathédrale Notre-Dame de Rouen (2010), p.26
  16. ^ Vd. Jumièges.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen