Casbah

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Casbah este un `cartier din Alger.

Casbah din Alger, cunoscut sub numele de "Casbah" (arabă القصبة "cetate"), este un cartier istoric din Alger incluzand orașul vechi, ȋnscris ȋn patrimoniu mondial al umanității de către UNESCO în 1992. Acesta este situat ȋn sectorul Casbah, în Wilaya din Alger.


Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Casbah apare ca un exemplu tipic al orașelor din Maghreb, a căror influență se ȋntinde ȋn partea de vest a Mediteranei și a Africii sub-sahariene. Ansamblul urban al Casbah încă mai păstrează ȋn integritatea sa caracteristicile generale estetice ale artei islamice, iar materiale originale sunt conservate.

Casbah are încă cetatea sa, palate, moschei, mausolee și hammamuri care poartă mărturie a identitații site-ului. Arhitectura militară a Casbah pare a fi activitatea otomanilor în timpul perioadei de dominație, dar arhitectura civila păstrează autenticitatea orașelor din Maghreb. Cu toate acestea, Casbah apare ca un loc schimbător, de fapt, în timpul colonizării unele clădiri au fost demolate pentru a construi case ȋn stil european, în principal, pe malul mării și la limitele orașului european. Astfel, la periferia Casbah sunt imobile ȋn stil hausmanian, care sunt incluse ȋn patrimoniu. Pe de altă parte, putem observa modificări ale arhitecturii prin introducerea materialelor neautentice.

Arhitectura internă[modificare | modificare sursă]

Arhitectura internă a Casbah este reprezentativă pentru un habitat tradițional al culturii musulmane profun mediteraneene. Tipologia este aasemănătoare ȋntre palat și casa artizanului modest. Casele din Casbah apar grupate și nu au decat o singură fațadă. Este considerat faptul că această grupare a caselor datează din perioada ziridă. Zona de locuit este ȋn general cuprinsă ȋntre 30 mp și 60 mp [1] . Ea are întotdeauna o vedere la mare, datorită terasei, iar lumina poate intra ȋn casă, de obicei print-o fereastră cu vedere la stradă sau ȋn curtea interioară . Ușa din față are ȋntotdeauna un grilaj care permite ventilarea etajelor inferioare datorită aerului proaspăt de pe stradă. Casa algeriană este ȋndreptată spre interior, mai precis asupra curții interioare care este centrul vieții si care are un puț. Este un spațiu de sărbătoare pentru familii, pot fi 4 familii care ocupă aceeași casă, sau este de asemenea spațiul tradițional pentru primirea oaspeților. Pereții sunt din zidărie, realizați din cărămizi și mortar de var. Podelele sunt realizate din bușteni folosind o tehnică introdusă de către otomani iar subsolul este constuit folosind o tehnică baril seif. Acoperișul este plat, avand o grosime de până la 70 cm. Sistemul de canalizare este unul foarte bine pus la punct construit ȋn perioada otomană.

Casele din Casbah sunt de mai multe tipuri : casa alaoui, casa chebk, casa cu portic și palatele. Casa alaoui este singura ȋn care curte interioară nu oferă lumină și aer ȋntregii locuințe. Construită pe un teren mic, parterul include magazine sau localuri și etaje includ o cameră de mare dimensiune. Casa chebk este de cele mai multe ori o dependință (douera) a unei case mai mari și îndeplinește constrângerile de spațiu minim. Curtea interioară foarte mică se regăsește la etaj și este pavată cu marmură, în timp ce camerele sunt pavate cu dale de teracotă. Pereții sunt construiți din plăci ceramice și var. Casa cu portic este prin excelență casa cu curte interioară, ȋndreptată spre interior. Curtea interioară și ferestre sunt decorate cu plăci ceramice colorate cu motive geometrice sau florale. [2]

Palate și reședințe[modificare | modificare sursă]

In Casbah se regăsesc mai multe reședinte și palate avand funcții diferite. Palatul de Vară, situat în afara zidurilor, care adapostește Muzeul Bardo a fost o reședință destinată unei ocupații sezoniere, din mai până în octombrie. Acesta este înconjurat de grădini care erau sediul producției agricole și are un număr de ferestre care se deschid asupra peisajului rural înconjurător.

Cel mai vechi palat este Jenina, care a fost devastat de un incendiu în 1844. Acest palat datează din secolul al XVI-lea, iar algerienii ȋl denumeau Dar Soltan el Kedim. Acesta a fost centrul de putere până la 1817. In prezent nu mai exista decat o mică parte din acest palat, partea Dar Aziza este situată în piața martirilor ȋn fața moscheii Ketchaoua. Palatul Dar Aziza este tipic caselor algeriene din secolul al XVI-lea. Palatul a avut trei etaje, dar ultimul etaj a fost distrus ȋn urma cutremurului din 1716. In 1830 a fost magazin, iar in 1832 scara care duce la terasa a fost distrusă. Palatul devine, după anumite amenajări resedința arhiepiscopului sub colonizarea franceză . Dar Aziza este foarte bogat ȋn decorații murale făcute din marmură sculptată. Acesta dispune de un patio superb împodobit cu fântâni, cu lemn, ceramică.

Palatul Dar Mustapha Pacha a fost construit în 1798. O caracteristică specială a acestui palat este faptul că acesta conține o jumătate de milion de peise de faianță veche din Algeria, Tunisia, dar și din Spania și Italia. Fantana de marmura este din Italia, iar ușile sunt realizate din lemn de cedru. Acesta este in prezent muzeul de caligrafie din Alger.

Palatul Dar Ahmed Bey este situat în Casbahul de Jos, în cartierul Souk el Djemaa, de-a lungul străzii Hadj Omar. El a făcut, de asemenea, parte din ansamblul palatelor de la Jenina. A fost construit în secolul al XVI-lea ca reședință pentru Dey, reprezentand stilul tipic al epocii. Acum găzduiește direcția Teatrului Național algerian. Palatul Rais este situat pe malul marii. Aceasta este una dintre ultimele vestigii ale Casbahului de Jos și a fost recent restaurat. Acest palat a fost al corsarilor și spațiile publice cu cele private. Acesta cuprinde trei palate și șase douerates (case mai modeste), cu un decor sofisticat după cum reiese din placile ceramice, balustradele din lemn prelucrat, coloanele de marmură și plafoanele bogat ornate. Există, de asemenea, un vechi hammam. In zilele noastre palatul găzduieste casa se cultură. [3]

Moschei[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche moschee din Casbah din Alger este Jamaa el Kebir, Marea Moschee construită în 1097 de către Youssef Ibn Tachfin în stilul Almoravid. Acesta a fost construită într-un moment în care influența artei andaluze se făcea simțită în Maghreb. Ceea ce caracterizează cel mai mult această moschee este sala de rugăciune și minaretul. Sala de rugăciune este centrală, pilonii săi puternici sunt legați prin arcuri mari. Mihrab-ul este decorat cu coloane și ceramică. Minaretul, refăcut de către un sultan zianid din Tlemcen în 1324, este în formă de patrulater avand un felinar decorat cu ceramică fină și sculpturi. Galeria în aer liber nu este originală, acesta fiind adăugată în 1840, și este făcută din coloane de marmură decorate provenind de la moscheea Es Sayida (situată ȋn piata Martirilor) demolată în timpul colonizării. [4].3

Moscheea Jamaa Ketchaoua este o operă unică, martoră a istoriei Casbahului. Ea a fost fondată inițial în 1446 înaintea dominației otomane, ȋn momentul in care dinastiile berbere conduceau orașul. Arhitectura sa îmbină stilurile maure, turcești și bizantine. Într-adevăr, arhitectura sa a fost modificată mai ales în timpul colonizării franceze, timp în care a funcționat ca o catedrală, înainte de a reveni cultului musulman după independența țării [5].O clădire mai importantă a fost construită în jurul anului 1613 și apoi revizuită în 1794 sub conducerea guvernului lui de Hassan Pacha [6]. Arhitectura sa este inspirată de moscheile construite în Turcia, în stil bizantin. Din 1844, sub colonizarea franceză, au intervenit modificări pentru a o adapta la utilizarea sa ca și biserică catolică. A fost eliminat minaretul ȋn stil maghrebin, iar apoi au construi două turnuri si un cor în extinderea sălii de rugăciune. Aceasta a fost clasificată monument istoric de către administrația franceză în 1908.

Jamaa al-Jdid este una dintre cele mai recente moschei. A fost construită în 1660 de către Dey Mustapha Pasha într-un stil mai apropiat de cel turcesc. Într-adevăr, moscheea are cupole care amintesc de cele din Istanbul. Cu toate acestea minaretul de 27 de metri are un stil maghrebian și are un ceas din 1853 care provine de la vechiul palat Jenina. Aceasta a fost destinată turcilor din oraș, de rit Hanefit. Apropierea sa de mare i-a adus supranumele de Moscheea pescuitului. Legenda spune că un prizonier creștin a ȋntocmit planurile sale, ceea ce ar explica forma de cruce latină. Interiorul este decorat cu lambriuri de lemn si este ornat cu marmură de Italia [7].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Maison de la Médina d'Alger, sur le site de Architecture Méditerranéenne
  2. ^ Maison de la Médina d'Alger, sur le site de Architecture Méditerranéenne
  3. ^ Maison de la Médina d'Alger, sur le site de Architecture Méditerranéenne
  4. ^ Revue Tourisme Magazine, Article Histoire et architecture : Alger que peut-on encore sauver ?
  5. ^ Centre national de documentation pédagogique : Ketchaoua, mosquée d’Alger, http://www2.cndp.fr/archivage/valid/14421/14421-2302-2420.pdf
  6. ^ Lucien Golvin, Le legs des Ottomans dans le domaine artistique en Afrique du Nord, Persée, 1985
  7. ^ Présentation de Jamaa El Jdid sur Fragments du Monde

Vezi și[modificare | modificare sursă]