Casa lui Reginar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Casa lui Reginar (sau Reginarizii; ulterior cunoscuți drept Casa de Brabant) a fost o familie proeminentă din Lotharingia în secolele dominate de dinastiile Carolingiană și Ottoniană. Familia a reprezentat prima dinastie care a domnit în Comitatul Hainaut și totodată un furnizat doi duci de Lorena.

Ca urmare a morții împăratului Carol cel Gras, Reginarizii au început o luptă continuă cu Conradinii pentru supremația în Lotharingia.[1] Triumful lor din 910 s-a concretizat prin alegerea lui Carol cel Simplu ca rege. A fost nevoie de combinarea forțelor arhiepiscopului Bruno I de Köln cu ale Carolingienilor din Francia răsăriteană pentru a înfrânge puterea Reginarizilor.[2] În 958, lui Reginar al III-lea i-au fost confiscate posesiunile și acordate contelui Gerard de Metz, provenit dintr-o familiei oponentă Reginarizilor încă din vremea domniei lui Zwentibold.[3]

Reginarizii l-au susținut pe regele Lothar al Franței împotriva împăratului Otto al II-lea, însă ei au încheiat un acord cu acesta din urmă în 978.[4] Cu toate acestea, ei nu mai erau o familie unită până la sfârșitul secolului al X-lea.[5] Descendenții lor din comitatele de Mons și Louvain au continuat spiritul opoziției față de rege.[6] Casa lui Reginar a dat și o regină-consortă a Angliei în persoana Adelizei de Leuven, care s-a căsătorit cu regele Henric I al Angliei.

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Reuter, Timothy, Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reuter, p. 135.
  2. ^ Reuter, p. 168.
  3. ^ Reuter, p. 159.
  4. ^ Reuter, p. 176.
  5. ^ Reuter, p. 192.
  6. ^ Reuter, p. 201.