Infantele Carlos, Conte de Molina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Carlos de Burbon-Parma (1788-1855))
Infantele Carlos
Conte de Molina
Date personale
Nume la naștereCarlos María Isidro Benito
Născut29 martie 1788(1788-03-29)
Palatul Real de Aranjuez
Decedat (66 de ani)
Trieste, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Trieste
PărințiCarol al IV-lea al Spaniei
Maria Luisa de Parma
Frați și suroriMaría Amalia de Borbón[*][[María Amalia de Borbón (Spanish Infanta)|​]]
Maria Isabela a Spaniei
Maria Louisa a Spaniei
Charlotte de Spania
Infantele Francisco de Paula al Spaniei
Ferdinand al VII-lea al Spaniei Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Francisca a Portugaliei
Teresa, Prințesă de Beira
CopiiInfantele Carlos, Conte de Montemolin
Juan, Conte de Montizón
Cetățenie Spania[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriInfante[*] ()
Pretendiente carlista al Trono de España[*][[Pretendiente carlista al Trono de España |​]]
Familie nobiliarăCasa de Bourbon
Pretendent carlist sub numele Carlos V
Domnie1833–1845
SuccesorCarlos VI
Semnătură

Infantele Carlos al Spaniei (29 martie 178810 martie 1855) a fost al doilea fiu al regelui Carol al IV-lea al Spaniei și a soției lui, Maria Luisa de Parma. Sub numele de Carlos al V-lea a fost primul pretendent carlist la tronul Spaniei.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Infantele Carlos

Carlos s-a născut la 29 martie 1788 la Palacio Real de Aranjuez. În 1808, Napoleon a capturat Madridul în Bătăllia de la Somosierra și l-a obligat pe tatăl lui Carlos, regele Carol al IV-lea și pe fratele mai mare al lui Carlos, Ferdinand al VII-lea, să renunțe la drepturile asupra tronului spaniol. Dar Carlos care era moștenitor prezumptiv al fratelui său a refuzat să renunțe la drepturile sale, pe care el le considera acordate de Dumnezeu. Din 1808 până în 1814 el și frații săi au fost prizonieri ai lui Napoleon la Valençay în Franța.

În 1814 Carlos și restul familiei regale spaniole s-au întors la Madrid. În septembrie 1816 el s-a căsătorit cu nepoata lui, Infanta Maria Francisca a Portugaliei (1800–1834), fiica regelui Ioan al VI-lea al Portugaliei și a surorii lui Carlos, Carlota Joaquina. Francisca a fost, de asemenea, sora celei de-a doua soții a fratelui lui Carlos, Ferdinand al VII-lea. Cuplul a avut trei fii:

În afara câtorva funcții oficiale, Carlos nu a luat parte în mod semnificativ la guvernarea Spaniei. Ferdinand al VII-lea a găsit necesar să coopereze cu liberalii moderați și să semneze o constituție. Totuși, Carlos a fost cunoscut pentru credința sa fermă în dreptul divin al regilor care să guverneze absolut, ortodoxia rigidă a opiniilor sale religioase și pietatea vieții sale.

În timpul necazurilor revoluționare ale perioadei 1820-1823 ("triennium liberal") Carlos a fost amenințat de către radicalii extremi, dar nici un atac nu s-a făcut asupra lui. Deși au existat anumiți conservatori din Spania care au dorit să-l pună pe Carlos pe tron ​​imediat, Carlos însuși a fost un credincios ferm în succesiunea legitimă și nu a luptat împotriva fratelui său.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.cervantesvirtual.com/portales/reyes_y_reinas_espana_contemporanea/carlos_v_biografia/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)