Carlo Collodi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Carlo Collodi, pe numele adevărat Carlo Lorenzini (n. 24 noiembrie 1826 în Florenţa Italia; d. 26 octombrie 1890 în Florenţa Italia) a fost un scriitor şi ziarist italian, autor al unor eseuri şi al unor cărţi didactice pentru copii.

El este autorul celebrului roman Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino. Numele pseudonimului său vine la satul Collodi, situat între Lucca si Pistoia, unde s-a născut mama sa Angela Orzali, şi unde şi-a petrecut şi el o bună parte din copilărie.

Romanul Pinocchio ne povesteşte la început despre Gepetto, un tâmplar dintr-un mic orăşel italian, care găseşte într-o bună zi o buturugă năzdrăvană, din care ciopleşte o păpuşă de lemn pe care o botează Pinocchio. Aşa începe povestea lui Pinocchio, o păpuşă de lemn, care trece printr-o mulţime de peripeţii, din care învaţă ce înseamnă să fii bun şi ascultător. Drept recompensă, „Zâna cea Bună” îl va transforma într-un băieţel adevărat.

Până la vârsta de 17 ani, Carlo a fost elevul mai multor şcoli conduse de ordine călugăreşti catolice, unde a adunat variate cunoştinte literare şi muzicale, cultura lui perfecţionându-se şi prin frecventarea cercurilor literare şi prin călătorii numeroase. În vremea copilăriei sale, Marele Ducat al Toscanei era încă sub stăpânirea Imperiului austriac, dar el a avut privilegiul să trăiască anii Revoluţiei de la 1848, ai eliberării şi unificării Italiei, ai formării naţiunii italiene.

Activitatea lui de scriitor a început la vârsta de 20 de ani, prin recenzii pentru catalogul unui librar florentin. Această activitate a fost urmată curând de recenziile articolelor pentru periodicul "L' Italia Musicale" (Italia Muzicală), una dintre revistele de specialitate cele mai importante din Italia acelor vremuri. Ca jurnalist, a crescut în faimă în doar câţiva ani, contribuind la o mare varietate de periodice de pe întreg întinsul Italiei şi prin conducerea sau chiar fondarea unor ziare importante. Un astfel de jurnal a fost "Il lampione", care a fost închis de cenzură dupa evenimentele din 1848, dar a reînceput să apară dupa 11 ani, cu ocazia plebiscitului pentru unirea cu Piemontul, un act care a prefigurat unificarea Italiei.

În anii 1850, Carlo Lorenzini îşi extinde preocupările de jurnalist cu cele de autor dramatic şi scriitor, dând o atenţie deosebită dezvoltării operei şi dramei. Anul 1856 a marcat prima utilizare a pseudonimului Carlo Collodi, pe care îl va adopta definitiv pentru semnarea cărţilor sale în anii 1870 şi 1880.

Carlo Collodi a început să scrie cărţi pentru copii în 1876, odată cu publicarea culegerii "I raconti delle fate" ("Povestirile zânelor"), o excelentă traducere de basme literare franceze, dupa Charles Perrault, Madame Leprince de Beaumont, Madame D'Aulnoiy. Această carte a fost urmată de o serie de cărţi special concepute pentru uz şcolar, în care basmul se împletea cu prezentarea cunoştinţelor, o formulă care era destul de populară în acele vremuri şi pe care Carlo Lorenzini a interpretat-o cu o deosebită putere a imaginaţiei şi măiestrie scriitoricească. Lucrări precum "Giannettino" ("Ionel"), "Minuzzolo" ("Micuţul"), "L'Abbaco di Giannettino" ("Socotitoarea lui Ionel"), "La Grammatica di Giannettino" ("Gramatica lui Ionel"), "Il Viaggio per l' Italia di Giannettino" ("Călătoria lui Ionel prin Italia") şi "La Lanterna Magica di Giannettino" ("Lanterna fermecată a lui Ionel") l-au transformat într-un autor de referinţă pentru sistemul educaţional al nou stabilitului stat italian.

În anul 1881 a început să contribuie regulat la una din primele reviste pentru copii din Italia, "Ziarul pentru copii" ("Il giornale per I bambini"), care în primul său număr a publicat primul episod din "Aventurile lui Pinocchio", intitulate la vremea aceea "Storia di un burattino" ("Povestea lui Burattino"). Alte poveşti au apărut în acelaşi periodic, cum ar fi " Pip?, o lo scimiottino color di rosa" ("Pip?, sau maimuţelul de culoarea trandafirului"), care este o continuare a poveştii lui Pinocchio, dar cu un ton de autopersiflare; aceste povestiri au fost mai târziu adunate în cartea "Storie allegre" ("Poveşti vesele") în 1887.

Carlo Collodi a murit subit la Florenţa în 1890 şi a fost înmormântat în cimitirul eroilor din orăşelul San Miniato la Monte. Toate lucrările lui au fost donate de familie Bibliotecii Naţionale Centrale din Florenţa, unde sunt păstrate şi în zilele noastre. Dacă numele lui a fost la început remarcat mai ales pentru contribuţia sa ca jurnalist şi ca autor de manuale şcolare, succesul mondial al cărţii scrise doar pentru amuzament "Aventurile lui Pinocchio" a dat faima şi celebritatea autorului toscan.

Cunoscuta poveste a fost tradusă în zeci de limbi, a cunoscut adaptări făcute de scriitori celebri cum ar fi Alexei Tolstoi şi numeroase ecranizări, mai ales de desene animate.

[modifică] Legături externe

• Cărţi de Carlo Collodi