Carintia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Carintia (land))

Pentru orice alte utilizări, vedeţi Carintia (dezambiguizare)

**Kärnten**

Informaţii
Ţară:	Austria
Capitală:	Klagenfurt
Suprafaţă:	9.536 km²
Populaţie: •În 2001: •Densitate:	Locul 6 559.404 loc. 59 loc/km²
Guvernator	Dr. Jörg Haider (BZÖ) ¹
ISO 3166-2	`AT-2`
Web:	http://www.ktn.gv.at/
Subdiviziuni:	8 districte şi 2 oraşe
Hartă

Nota: 1: guvern format dintr-o coaliţie BZÖ-SPÖ-ÖVP

Carintia (germană Kärnten, slovenă Koroška) este un stat federal sau Bundesland, situat în sudul Austriei.

Este formată mai ales dintr-un bazin din cadrul Alpilor, Munţii Carnieni făcându-i graniţa cu Italia şi Slovenia. Munţii Tauern împart landul în două începând cu Salzburg. La est se află statul Steiermark formând o vale continuă, cu partea de est a Tirolului, spre vest. Lacurile sale sunt o mare atracţie turistică. Principalul râu este Drau.

Capitala sa este Klagenfurt. Singurul oraş important pe lângă acesta este Villach (aceste două oraşe sunt puternic legate din punct de vedere economic).

[modifică] Nume

Numele său se datorează probabil tribului celtic al carnilor. "Carintia" provine din limba celtică şi înseamnă "ţinutul prieteniei".

[modifică] Istorie

În regiune Carintia , între secolele al VI-lea şi al VII-lea, a existat un stat slav, iar între secolele al XII-lea şi al XIII-lea, ţinutul s-a aflat în stăpânirea regelui ceh Ottokar al II-lea Přemyšl. După Primul Război Mondial, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor a încercat să supună Carintia, care, după plebicistul din 1920, se regăseşte între graniţele Austriei. Influenţa slavă din trecut este vizibilă încă din nomenclatura locurilor. În ţările slave, Klagenfurt, este cunoscut uneori sub denumirea de Celovec.

[modifică] Geografie

În sud-estul Carintiei, se află valea Rosental, asemeni unui anfiteatru imens; la nord se ridică Alpii Gurktal şi Munţii Saualpe, la est se înalţă vârful Grosser Speikkogel de 2.140 de metri, iar la sud se profilează culmile învăluite de ceaţă ale Munţiilor Karawanken, un lanţ muntos de la graniţa dintre Austria şi Slovenia.

Carintia este cea mai sudică regiune a Austriei. Acest lucru este oglindit de vegetaţia care creşte aici. Dacă în extremitatea nordică a Carintiei se înalţă piscuri acoperite de gheaţă, cum ar fi Grossglockner (3.798 m), în sud, unde domneşte o climă destul de blândă, având în vedere condiţiile alpine, prevalează colinele acoperite de o vegetaţie săracă.

Râul Drava (Drau) şi afluenţii săi au săpat, în munţii din Carintia, numeroase văi şi au condus la formarea câtorva lacuri devenite atracţia turistică a regiunii. vara, lacurile se încălzesc foarte uşor (temperatura apei Lacului Ossiach urcă până la 25° C), pe când iarna îngheţă complet.

[modifică] Economie

Adevărata bogătie a Carintiei o reprezintă peisajele sale. Alături de turism, un rol important în economia acestui land federal, l-au jucat în trecut exploatarea bogătiilor naturale şi agricultura.

Descoperirile arheologice demonstrează că, în Carintia, aurul a început să fie deja extras cu 3.000 de ani în urmă. Pe vremea romanilor, circula o legendă potrivit căreia bucăţelele de metal preţios puteau să fie găsite imediat sub suprafaţa pământului. În secolul al XVI-lea, din masivul Tauern se extrăgeau anual 120 kg de aur şi 800 kg de argint, dar aceste bogăţii erau ascunse adânc în subsol. Exploatarea zăcămintelor a devenit tot mai costisitoare, până când, într-un final, aurul din Carintia a încetat să mai fie competitiv. În plus, după descoperirea căii către America de Sud, europenii preferau să fure aurul amerindienilor, decât să muncească pentru a-l dobândi.

Extracţia minereului de fier, o altă bogăţie naturală a Carintiei, a jucat un rol important în economia regiunii pentru o perioadă îndelungată. Fierul din Alpi era foarte apreciat de romani, care considerau că prezintă calităţi ideale: pe de o parte produsele obţinute aveau duritatea necesară, iar pe de altă parte se lăsa prelucrat cu uşurinţă. Primele trenuri austriece au rulat pe şine de oţel produs din fier din Carintia, iar principalele fabrici de armament au fost amplasate în localitatea Ferlach.

Din Munţii Karawanken se extrage plumb din cele mai vechi timpuri. La sfârşitul Evului Mediu, Carintia a devenit cel mai mare exportator al acestei materii prime, aprovizionând Europa Centrală, Italia şi chiar Orientul Apropiat. În prezent, minele de plumb au fost închise, iar din cele 2.500 de fabrici de prelucrare a lemnului, deschise încă din anii '30 ai secolului trecut, au mai rămas în funcţiune numai căteva sute.