Cancerul testicular

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Erste hilfe.svg Vedeți: Indicații!

Cancerul testicular este o boală a testiculului, care, nediagnosticată și netratată din timp se poate generaliza. Ea apare atunci când se dezvoltă în prenhimul (țesutul) testicular celule anormale, cu potențial de reproducere crescut-haotic iar organismul nu este capabil să limiteze prin procese fiziologice această creștere.

Sistemul reproducător masculin uman şi structurile adiacente

Anatomie[modificare | modificare sursă]

Testiculele sunt două glande cu excreție mixtă, internă (testosteron) și externă care aparțin organelor genitale masculine, în care se produc spermatozoizii (celulele de reproducere masculine, mobile) și sperma. Acestea sunt localizate intr-un sac, inferior penisului, scrotul.

Cauzele cancerului testicular[modificare | modificare sursă]

Cauza exactă a cancerului testicular este necunoscută. Factori susceptibili pot fi:

- criptorhidia (testicul necoborât în scrot) -- în mod normal testiculele coboară în scrot în ajunul nașterii pruncului de gen masculin sau în primele 3 luni după naștere;
- hernia inghinală;
- infertilitatea;
- antecedente familiale de cancer testicular;
- sindromul Klinefelter -- „supermasculului”, o boală genetică, care afectează masculii (in mod normal bărbații au un cromozom X și unul Y, cei cu sindrom Klinefelter au cel putin 2 cromozomi Y si in cazuri rare chiar trei sau patru);
- cancerul testicular provocat de iradierea zonei respective cu cantități dăunătoare de radiații cu potențial patologic[1].

Deși aceste condiții pot crește riscul pentru această boală, ele nu sunt obligatorii și nici nu stau la baza apariției majoritatății cancerelor testiculare.

Simptomele[modificare | modificare sursă]

Simptomele pot include unul sau mai multe dintre semnele de mai jos:

- în majoritatea cazurilor, primul semn al bolii este o modificare de volum sau formă a unuia sau a ambelor testicule -- în mod normal ele nu sunt identice ca mărime dar în cancerul testicular poate apărea o scădere sau o creștere până la de trei ori a volumului;
- o tumefiere sau/și o formațiune chistică în unul sau ambele testicule;
- senzația de greutate în scrot;
- senzația de jenă dureroasă în abdomenul inferior, în zona inghinală sau în partea inferioară a spatelui, lumbago;
- scăderea libidoului (apetitului sexual);
- apariția de lichid în punga scrotală;
- apariția de urme de sânge în lichidul seminal;
- stare de oboseală, de slăbiciune generală.

Diagnostic, investigații[modificare | modificare sursă]

În cele mai multe cazuri apariția de anomalii la testicule sunt descoperite prin autoexaminare sau la examenul general de rutină efectuat de medicul curant.

Dacă se suspectează cancerul testicular, se vor efectua următoarele investigații:

- ecografia testiculară: poate fi utilă în eliminarea altor cauze de tumefiere sau durere testiculară, înaintea extirpării chirurgicale a testiculului, etc.;
- examinarea aspectului și consistenții testiculare în direct, prin dechiderea unei butoniere pe punga scrotală;
- testele serologice de laborator sunt efectuate pentru determinarea titrului marker-ilor tumorali in sânge. Nu există un test de laborator specific pentru cancerul testicular. Marker-ii tumorali apar în torentul circulator dacă este prezentă o tumoare in organism, dar și în mod normal deci, doar o creștere bruscă a titrului poate fi indicativă. Titrul marker-ilor tumorali este monitorizat în toate stadiile de tratament al cancerului testicular și ca urmărire în timp, pentru a prenîtâmpina o revenire a bolii.

Biopsia testiculară ar fi putut să fie decisivă în diagnosticarea bolii dar este contraindicată datorită pericolului de infestare scrotală cu celule canceroase.

Ca diagnostic diferențial se vor avea în vedere:

- epididimita, epididimoorchita;
- hematocelul;
- varicocelul.

Între 90%-100% din cazuri, cancerul testicular nu dă metastaze.

Tratament[modificare | modificare sursă]

Orhiectomia (extirparea chorurgicală a testiculului bolnav) se va executa dacă examenul palpatoriu, ecografia testiculară și biopsia confirmă cancerul testicular. În cazuri de generalizare a bolii se va proceda și la chimo și radioterapie, în concordanță cu protocoalele de tratament existente în literatură.

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Deși rar, cancerul testicular este mai frecvent la barbații intre 15 și 34 de ani și deși are o incidență de 0,4% este cel mai frecvent dintre cancere la acest grup de risc.

Prevalență și distribuție[modificare | modificare sursă]

Din motive neelucidate cancerul testicular apare cu deosebire, la rasa albă („caucaziană”), fiind foarte rar la africani și asiatici.[2].

Comparativ cu anii 1960 incidența cancerului testicular în lume s-a dublat, cu un coeficient de prevalență foarte crescut în Scandinavia, Germania și Noua Zeelandă.

În Statele Unite se notează o incidență de 7 500 - 8 000 de cazuri noi de cancer testicular pe an, cu o mortalitate de 400[3][4].

El este considerat ca fiind unul din cele mai curabile forme de cancer, mai ales când este detectat din timp.

Profilaxie[modificare | modificare sursă]

Unii medici recomandă bărbaților intre 15 si 40 de ani autoexaminarea lunară a testiculelor. Alții recomandă această metodă numai celor cu risc crescut de cancer testicular, după o îndrumare adecvată, suplimentar la examinări periodice de câtre medicul specialist, deoarece modificări nedureroase pot trece neobservate la autoexaminare.

Clasificări[modificare | modificare sursă]

Deși boala poate proveni de la fiecare dintre celulele din testicul, peste 95% din cazuri au ca sursă celulele germinale (germ cell tumor). Celelalte 5 procente sun date de calulele Leyding - Sertoli.

După extirpare, tumoarea va fi clasificată de către patolog conform cu «Clasificarea tumorilor maligne» (TNM Classification of Malignant Tumors) publicată de «American Joint Committee on Cancer - AJCC»[5].

Clasificarea cuprinde următoarele stagii:

I - tumoare localizată la nivelul testiculului;
II - tumoare testiculară cu metastaze retroperitoneale și/sau la nodulii limfatici paraaortici, sub diafragma urogenitală;
III - metastazele interesează și nodulii limfatici paraaortici supra diafragmatici și retroperitoneali[6];
IV - metastaze secundare hepatice și/sau pulmonare.


Clasificare histologică[modificare | modificare sursă]

După extirpare, tomoarea testiculară poate fi clasificată histologic, în funcție de frecvență, ca mai jos:

- 40% tumori combinate -- în majoritate, teratome plus altele;
- 35% seminome (germinome testiculare);
- 20% embryonal carcinoma;
- 5% teratome pure;
- <1% coriocarcinome și gonadoblastome;
- de menționat și germinome intratubulare.

Tumorile celulelor Sertoli-Leydig (Sertoli-Leydig cell tumor) sunt, în majoritate, benigne (necanceroase).

Cancere de testicul secundare[modificare | modificare sursă]

- Limfoma;
- infiltrații leucotice testiculare;
- tumori metastatice[7].

Caltatea vieții după testectomie[modificare | modificare sursă]

Pacientul cu un testicul extirpat poate duce o viață normală, funcțiile excretorii (testosteron) și de reproducere fiind preluate în întregime de câtre testiculul sănătos [8]. Totuși, datorită posibilității de extirpare bilaterală, sau de tratament radio sau chimoterapic se vor lua măsuri de prevenire, precum prelevare de rezerve de spermă, la o bancă de spermă și de monitorizare a testosteronului. Dacă s-a procedat la castrare (eliminarea ambelor testicule), care este necesară în mai puțin de 5% din cazuri, tratamentul hormonal va păstra calitățile masculine ale pacientului și calitatea normală a vieții, cu excepția infertilității.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Forman, D, M C Pike, G Davey, S Dawson, K Baker, C E D Chilvers, R T D Oliver, C A C Coupland (1994). "Aetiology of testicular cancer: association with congenital abnormalities, age at puberty, infertility, and exercise". BMJ 308 (6941): 1393–1399.
  2. ^ en Testicular Cancer - Health encyclopaedia - [1]
  3. ^ en Cancer Facts and Figures (2003) Atlanta, GA, American Cancer Society [2]
  4. ^ en Cancer Facts and Figures (2007) - Atlanta, GA, American Cancer Society [3]
  5. ^ en Cancer Staging Manual [4]
  6. ^ en Testicular Cancer Resource Center's Staging Page (2007) - [5]
  7. ^ en Secondary Tumors of the Testis - Genital Tumors (2007) [6]
  8. ^ [7]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Kaufman DS, Saksena MA, Young RH, Tabatabaei S - (2007): Case records of the Massachusetts General Hospital. Case 6-2007. A 28-year-old man with a mass in the testis, N. Engl. J. Med. 356-8, 842–9 [8]
  • en Bosl GJ, Motzer RJ. - (1997): Testicular germ-cell cancer, N. Engl. J. Med. 337-4, 242–53. [9].
  • Angelescu N., Andronescu, (2000):Chirurgie generală, Editura Medicală, București, 2000
  • Proca E. (1986): Tratat de patologie chirurgicală, Ed. Medicală, București.
  • Constantinecsu M.: Chirurgie, Ed. Didactică și Pedagogică, București.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

[10]

  • National Institute of Health information and links

[11]

  • Understanding Testicular Cancer - from The Cancer Council Australia[12]

Caduceus yellow.pngWikiProiectul Medicină