Cameră cu ceaţă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Camera cu ceaţă, cunoscută şi sub numele de cameră Wilson, este utilizată pentru detecţia particulelor de radiaţie ionizantă. În cea mai elementară formă, o cameră cu ceaţă este un mediu sigilat care conţine vapori de apă sau alcool, superrăciţi, suprasaturaţi. Când o particulă alfa sau o particulă beta interacţionează cu vaporii, îi ionizează. Ionii rezultaţi se comportă ca nuclei de condensare, în jurul căreia se va forma ceaţă (deoarece amestecul este în pragul condensului). Energiile mari ale particulelor alfa şi beta înseamnă că rămâne o urmă, datorită faptului că se produc mulţi ioni de-a lungul căii particulei încărcate electric. Aceste urme au forme distincte (de exemplu, urma unei particule alfa este largă şi dreaptă, iar cea a unui electron este mai îngustă şi prezintă semne de deviere). Când se aplică un câmp magnetic vertical, particulele încărcate pozitiv şi negativ vor avea traiectorii curbate în direcţii opuse.