Calea ferată a morții

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Harta traseului Căii ferate a morţii

Calea ferată a morții (oficial: Taimen - Rensetsu Tetsudo) este denumirea sub care este cunoscută o cale ferată care leagă Birmania de Thailanda, trecând prin Trecătoarea celor Trei Pagode. A fost constrută pentru Imperiul Japonez, în scopul consolidării Sferei de Coprosperitate a Marii Asii Orientale.[1]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Calea ferată a morții este cunoscută și sub denumirea de Calea ferată Birmania - Thailanda. Ea leagă, prin Trecătoarea celor Trei Pagode, Bangkok, capitala Thailandei de Rangoon, capitala Birmaniei, acum Myanmar. Are o lungime de 415 kilometri (258 de mile).

Istorie[modificare | modificare sursă]

O secțiune a Căii Ferate a Morții, în provincia Kanchanaburi din Thailanda.
Prizonieri australieni și olandezi în Thailanda (1943); cei patru oameni suferă de beri - beri

Calea ferată a morții își are numele de la infamanta muncă silnică la care au fost supuși prizonierii de război aliați și populația civilă, din lagărul de muncă, de către puterea militaristă japoneză, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru construirea acestei căi ferate, în scopul susținerii forțelor sale în campania din Birmania. La construirea acestei căi ferate au fost forțați să muncească, în condiții inumane, 180.000 de muncitori asiatici și 60.000 de prizonieri de război aliați. Dintre aceștia, circa 90.000 de muncitori asiatici și 16.000 de prizonieri aliați au murit, ca rezultat direct al realizării proiectului (6.318 britanici, 2.815 australieni, 2.490 de olandezi, 356 de americani și un număr mai mic de canadieni).[2]

Podul peste râul Kwai / Kwae, în provincia Kanchanaburi

Partea cea mai cunoscută a acestei căi ferate o constituie probabil podul 277 peste fluviul Khwae Yai (în thai: แควใหญ่ thaï, „Marele tributar”). La origine, fluviul a fost cunoscut sub numele de Mae Klong, dar din 1960 este cunoscut sub numele actual: Khwae Yai.

Calea ferată a morții în literatură și în filme[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lionel Wigmore (1957). The Japanese Thrust - Australia in the War of 1939-1945. Canberra: Australian War Memorial.
  • Pierre Boulle (1954). Bridge on the River Kwai. London: Secker & Warburg.
  • Pierre Boulle, (1952). Le Pont de la rivière Kwaï, Julliard.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sfera de Coprosperitate a Marii Asii Orientale este o tentativă inițiată în timpul Erei Shōwa (1926 - 1989) pentru a se crea, în beneficiul Imperiului Japonez, un bloc autosuficient al țărilor asiatice aflate sub dominația japoneză și izolat de țările occidentale.
  2. ^ Lionel Wigmore (1957). The Japanese Thrust - Australia in the War of 1939-1945, p. 588.
  3. ^ Pierre Boulle a fost un scriitor francez (n. la 20 februarie 1912, la Avignon - d. la 31 ianuarie 1994), de formație tehnică (inginer).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]