CANDU

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

CANDU este o abreviere a expresiei "CANada Deuterium Uranium", semnificând un reactor nuclear generator de energie electrică dezvoltat în Canada, care utilizează apă grea ca moderator al neutronilor, dar şi pentru răcirea instalaţiei, respectiv folosind uraniu natural drept combustibil al reactorului.

CANDU este un reactor nuclear de tipul PHWR (Pressurized Heavy Water Reactor), adică un reactor în care apa grea, aflată sub presiune, îndeplineşte dubla funcţie de a răci ansamblul de bare care formează combustibilul nuclear şi de a modera neutronii rezultaţi din fisiunea spontană a uraniului ce se foloseşte drept combustibil.

Cuprins 1 Reactorul CANDU 1.1 Avantaje 1.2 Dezavantaje 2 Centrala Nucleară de la Cernavodă

[modifică] Reactorul CANDU

[modifică] Avantaje

La orice privire imparţială asupra diferitelor tipuri de reactoare nucleare, se remarcă câteva din avantajele majore a acestui tip de reactor nuclear comparativ cu altele de tipuri diferite:

• Apa grea - a cărui formulă chimică este D₂O, unde litera D desemnează atomul de hidrogen greu (deuteriu):
  • se poate obţine oriunde în lume, printr-un prodeu de îmbogăţire, întrucât apa grea se găseşte natural dispersată în apa Pământului;
  • este o substanţă moderatoare foarte eficientă datorită absorbţiei relativ reduse a neutronilor de fisiune;
  • se poate refolosi după reconcentrare şi îndepărtarea tritiului.

• Uraniul natural folosit drept combustibil, care conţine (izotopul ²³⁵U în proporţie de 0,71%, acesta fiind singurul izotop al uraniului care fisionează cu neutroni termici), care:
  • se găseşte sub formă de zăcăminte naturale în multe din ţările lumii;
  • nu presupune existenţa unor uzine de îmbogăţire izotopica ce folosesc tehnologii scumpe şi implica costuri foarte mari;

• Reactorul CANDU este mult mai eficient decât celelalte tipuri de reactoare ce folosesc apă obişuită, deoarece consumă cu aproximativ 15% mai puţin uraniu natural.

[modifică] Dezavantaje

• Principalele pericole asociate reactorului de tip CANDU sunt identice cu cele ale tipuri de reactori:
  • tritiul (vapori de apă grea tritiată) -- Tritiul este un emiţator de radiaţii β şi prezintă pericol de iradiere interna prin inhalare.
  • radiaţii gamma -- Reprezintă pericol de iradiere externa datorită puterii de pătrundere, care este mare, spre deosebire de puterea de ionizare care este mică. Pericolul depinde şi de geometria sursei (punctiformă, liniară sau plană).
  • radiaţii alfa -- Prezintă pericol de iradiere numai în cazul unei instalaţii "deschise". Sursele de radiaţii alfa sunt ecranate din proiect.
  • radiaţii beta -- Prezintă pericol de iradiere numai în cazul unei instalatii "deschise". Sursele de radiatii beta sunt ecranate din proiect.
  • neutronii -- În mod normal, zonele cu câmpuri de neutroni sunt inaccesibile (aşa cum ar fi "fetele" reactorului.)

Conform statisticilor oficiale, a căror acurateţe este la nivelul lunii ianuarie 2002, din cele 438 de reactoare nucleare funcţionale ale lumii, 32 erau de tipul CANDU.

[modifică] Centrala Nucleară de la Cernavodă

Centrala nucleară Cernavodă, care este rezultatul unei colaborări între guvernele canadian şi român, foloseşte tehnologia CANDU 6 atât în Unitatea # 1, finalizată în 1996, care produce 700 MW putere la borne (din care 650 MW sunt livraţi în Sistemul Energetic Naţional), cât şi în celelalte unităţi aflate în curs de construcţie. Unitatea # 2 produce energie electrică începând cu vara anului 2007, 700 MW putere la borne (din care 650 MW sunt livraţi în SEN).

Notă -- Pericolul radiologic la CNE Cernavoda, pentru personalul expus profesional, este minimizat cu succes datorită normelor de radioprotecţie şi a (re)calificării periodice a personalului de exploatare.