C.D. Zeletin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Prof. dr. Constantin Dimoftache cunoscut sub pseudonimul C.D. Zeletin, medic, biofizician, poet, eseist și traducător de poezie italiană și franceză, s-a născut în ziua de 13 aprilie 1935, în satul Burdusaci, comuna Răchitoasa, județul Bacău, fostul județ Tecuci.
Cuprins |
[modificare] Studii
- Școala primară în satul natal, având-o învățătoare pe mama sa, Maria, și bucurându-se de instruire muzicală din partea părintelui său, Nicolae.
- Colegiul Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad (1945-1952).
- Absolvent al Facultății de Medicină din București, Secția Pediatrie (1959).
[modificare] Activitate științifică
- 1958-1960: intern clinic prin concurs;
- 1960-1961: medic al circumscripției a III-a Hunedoara (categorie grea);
- 1961-1962: chirurg la Sanatoriul de tuberculoză osteoarticulară din Mangalia;
- 1962-1965: cercetător științific stagiar, prin concurs, la Catedra de Biofizică, IMF București;
- 1963-1989: activitate medicală integrată la Institutul Național de Igienă și Sănătate Publică din București;
- 1965-1983: asistent la Catedra de Biofizică, IMF București, titularizat prin concurs în 1973;
- 1974: Doctor în Științe Medicale, specialitatea Fiziologie;
- 1973-1990: membru în comitetul de conducere al Secției de Biofizică a USSM;
- 1983-1990: șef lucrări, prin concurs, la Catedra de Biofizică a Facultății de Medicină, IMF București;
- 1990: membru al Consiliului Societății Naționale de Biofizică Pură și Aplicată din România;
- 1991: redactor-șef al revistei Romanian Journal of Biophysics, Editura Academiei Române;
- 1990-1993: conferențiar prin concurs, la Catedra de Biofizică a UMF Carol Davila București;
- 1993: profesor prin concurs, Catedra de Biofizică a UMF Carol Davila București;
- 1994: membru al Academiei de Științe Medicale.
[modificare] Cercetare
- realizator, împreună cu ing. A. Ciureș, al primului dispozitiv de citospectrofotometrie din România (1962-1965) și autor al celor dintâi cercetări prin această metodă, publicate în țară și în străinătate (Nature, London etc.);
- radiobiologie (investigații privind regenerarea hepatică experimentală, stabilitatea biochimică a moleculelor de ADN etc., prin metoda autoradiografiei și autohistoradiografiei; studii privind incorporarea tisulară de izotopi radioactivi și efectele iradierii interne și externe ș.a.);
- criobiologia celulei seminale;
- investigații nedestructive prin deuterare; cercetări privind eventualitatea apariției aberațiilor cromozomiale, induse în culturile limfocitare de către apa grea, acțiunea D2O asupra translocării produșilor macroergici prin membranele celulare cultivate in vitro etc.;
- biofizica și cibernetica recepției vizuale; cercetări experimentale și teoretice de electrofiziologie, participare la elaborarea unor modele cibernetice;
- probleme de istoria medicinii: activitatea unor înaintași (dr. Al. Brăescu, dr. Gh. Polizu);
- a propus etimologia unor termeni cu implicație medicală;
- Peste 70 de lucrări științifice în domeniul medicinei nucleare, criobiofizicii, citospectrofotometriei, modelării cibernetice a unor procese biologice etc..
[modificare] Contribuții originale
- a imaginat, verificat și validat un sistem original de identificare a limfocitelor cu aspect morfologic normal, dar presupuse a fi atinse de impulsul morbid în leucemia limfoidă cronică umană;
- a semnalat, pentru prima oară (1964), existența a două tipuri ale limfocitului mic în sângele uman normal, propunând o revizuire a formulei leucocitare; a identificat cele două tipuri de limfocite pe baza tehnicii citospectrofotometrice, rezultatele fiind confirmate ulterior prin studii de microscopie electronică (stringentă actualitate după apariția SIDA);
- a stabilit o serie de indici preciși ai celulei seminale conservate prin frig și congelare, a căror eficiență este reflectată în creșterea indicilor de fertilitate în practica însămânțărilor artificiale din zootehnie;
- a aplicat modelul cibernetic original al excitației vizuale (conceput împreună cu ing. dr. Sonia Herman) anumitor situații patologice (ambliopia, hemeralopia, retinopatia pigmentară etc.);
- a descoperit paternitatea Unicului sonet al lui Leonardo da Vinci în prolegomena poemului medical latin Regimen sanitatis Salernitanum, numit și Flos medicinae (sec. XIII), dovedind astfel că nu este o poezie originală, ci o traducere în forma fixă a sonetului.
[modificare] Activitate literară
- poet, prozator, eseist, traducător de poezie italiană și franceză;
- membru al Uniunii Scriitorilor din România (1967);
- apreciat superlativ de mari spirite ale literaturii române, ca Tudor Vianu, Perpessicius, Al. Philippide, Ștefan Aug. Doinaș etc.;
- președinte fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România (1990);
- președinte de onoare al Academiei Bârlădene (1991), societate artistică înființată în anul 1915 de către poetul George Tutoveanu, etnologul Tudor Pamfile și preotul publicist Toma Chiricuță, avându-l președinte de onoare pe scriitorul A. Vlahuță;
- ca scriitor, a publicat 40 de volume;
- Premiul de carte și Medalia de Aur, Edinburgh, Anglia, pentru Michelangelo, Sonete (1965);
- Diplomă și Medalie la Expoziția Internațională de Carte, I.B.A., Leipzig (1971);
- premiile: Asociației Scriitorilor din București, pentru Michelangelo, Sonete și crâmpeie de sonet (1975), Salonului Național al Cărții, Cluj-Napoca, pentru cea mai buna traducere a unei capodopere lirice: Charles Baudelaire, Florile Răului (1991) și Uniunii Scriitorilor din România (1991), pentru cea mai bună tălmăcire a unei capodopere lirice a literaturii universale: Charles Baudelaire, Florile Răului;
- publicistică literară în diverse reviste, emisiuni literare la radio și televiziune, conferințe;
- la 1 Decembrie 2000 i s-a conferit de către Președinția României Ordinul Național Serviciul Credincios în gradul de Ofițer;
- Premiul Stolnicul Constantin Cantacuzino al Fundației Culturale Magazin Istoric (2006), pentru volumul Scânteind ca Sirius… (2004);
- Premiul I.C. Filitti al Fundației Culturale Magazin Istoric (2010), pentru volumul Principesa Elena Bibescu, marea pianistă (2008).
[modificare] Opera literară
- Michelangelo, Sonete, E.L.U., 1964 (pentru care obține, în anul următor, premiul de carte, Edinburgh, Anglia, 1964)
- Lirica renașterii italiene, Editura Tineretului, .1966
- Charles Baudelaire, Florile răului (ediție colectivă), E.L.U., 1968
- Sonetul italian în Evul mediu și Renaștere, două volume, Editura Minerva, B.P.T., 1970
- Michelangelo, Sonete și crâmpeie de sonet, Editura Albatros, 1975 (Premiul Asociației Scriitorilor din București)
- Călătorie spre transparență, poezii, Editura Eminescu, 1977
- Michelangelo Buonarroti, Scrisori urmate de Viața lui Michelangelo de Ascanio Condivi, două volume, editura Meridiane, 1979
- Lirica franceză modernă, florilegiu, Editura Albatros, 1981
- Ideograme pe nisipul coridei, proză aforistică, Editura cartea Românească, 1982
- Michelangelo, Poezii, opera omnia, Editura Minerva, B.P.T., 1986
- Andaluzia, poezii, Editura Cartea Românească.
- Charles Baudelaire, Florile răului, traducere integrală, Editura Univers, .1991
- Respiro în amonte, eseuri, Editura Cartea Românească, 1995
- Gaură-n cer, eseuri, Editura Athena, 1997
- Adagii, proză aforistică, Editura Athena, 1999
- Principesa Elena Bibescu, marea pianista,. Editura Vitruviu, 2008
[modificare] Bibliografie
- Autobiografia C.D. Zeletin
- Omagiu C.D. Zeletin 70, Dir. Jud. pentru Cultură Bacău, 2005
- Omagiu C.D. Zeletin 75, Academia Bârlădeană, 2010