Căzăneşti, Teleneşti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Acest articol se referă la localitatea Căzăneşti. Pentru alte sensuri vedeţi Căzăneşti (dezambiguizare).
Comuna Căzăneşti
[[Imagine:|80px|Stemă]] [[Imagine:|180px|Amplasare]]
Raion Moldova Raionul Teleneşti
Atestare
Primar , , din [[|]]
Suprafaţă  km²
Populaţie ([[|]])
Densitate  loc./km²
Amplasare
Sate
Cod poştal {{{cod-poştal}}}
Sit web ro [ ]
{{{note}}}


Căzăneşti este o localitate-centru de comună în Raionul Teleneşti, Republica Moldova. Moşia comunei cuprinde 4273,4 ha, din care suprafaţa Căzăneştilor e de 27,8 km².

Cuprins

[modifică] Istoric

[formulare evazivă] Localitatea a fost întemeiată în anul 1554. Conform unor alte surse -la 1617.[necesită citare] În anul 1904 avea 192 de case (1152 locuitori), în 1971 avea 2272 locuitori, iar la 1 ianuarie 2000 populaţia era de 2275 locuitori (715 gospodării). Biserică cu hramul Sfântul Gheorghe, construită de un polon Mihail Awgustowski în anul 1852, care i-a avut printre preoţi pe Constantin Gruia, Tudor Gribencea şi Ioan Petică. Printre proprietarii moşiei satului s-a numărat Nestor Ureche, tatăl renumitului cronicar Grigore Ureche, Safta Filipescu, Iordache Caramanlîu, Grigore şi Constantin Sturza, Constantin Szeinowicz, o rudă a nobililor ruşi Abaza, de origine românească. La sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea moşia a aparţinut boierului Ştefan Uvaliu (Uvaliev), bulgar de origine, membru al Dumei de Stat a Rusiei, care a construit un palat somptuos pe malul Răutului cu 99 de odăi, turn de apă. În anii interbelici comuna a excelat prin animalele de prăsilă (cai şi tauri de rasă), îndeletnicire care s-a păstrat pînă în anul 1965.

[modifică] Epoca sovietică

În anii 1940-1949 au fost reprimate şi deportate de către autorităţile sovietice 47 de persoane, iar 77 de căzăneşteni au căzut în lupte în anii 1944-45 pe frontul de Vest. În anul 1944 pe şesul dintre sat şi şoseaua spre Soroca se planifica construcţia unui aerordrom militar. Satul păstrează până în prezent urmele bombardamentelor din 1944. Şcoală internat, construită pe locul palatului lui Uvaliu. În anii 60 satul avea la cârmă pe preşedintele de colhoz Alexandru Şopronco, un gospodar foarte bun şi pe directorul şcolii Boris Alexandru Găină. Venitul colhozului, specializat în producţia sfeclei de zahăr, florii soarelui, porumbului, grâului,secării, lucernei, fructelor, strugurilor depăşea cifra de 1 mln. ruble. Printre pedagogii iluştri ai satului se numără Dionis Stepan Toma, Boris Vasilache, Vasile Condrat Dorofei, Grigore Dumitru Talpă, Vera Ion Iscra, Valentin Sergiu Gantea, Arcadie Iacob Pavliuc, Maria Ştefan Cuiban, Ecaterina Tudor Găină, Gheorghe Zahar Egorov, Dimitrie Mina Drăguţan, Valentina Tudose Cârlan, Pavel Luca Cuşnuir, Teodora Grigore Cârlan şi alţii. Satul avea cor, mai apoi taraf, condus de acordeonistul Călin Grigore Roman, în care şi-au manifestat talentul Iulia Climentovscaia, Tamara Chiţaniuc (născută Ababii), Sergiu Anghel, Valeriu Găină, Alex Găină, echipă de fotbal, centrală electrică pe râul Răut, palat de cultură cu bibliotecă (bibliotecar Olga Dorofei), spital, farmacie, stadion. Grădiniţa de copii a fost deschisă în anul 1959.

[modifică] Obiective turistice

Pentru vizitatorii satului prezintă interes turnul de apă a lui Uvaliu, monumentul funerar al fiicei boierului Uvaliu din curtea bisericii, hidrocentrala de pe Răut, "Izvorul roşu" de la Rădi.

[modifică] Personalităţi

[modifică] Note


[modifică] Bibliografie şi internet

  • Valentin Golub, Tudor Golub : Comuna Căzăneşti. Monografia satelor Căzăneşti şi Vadul- Leca. Ed. Labirint., Chişinău-Orhei, 2002, 216 pp.
  • Zamfir Arbore, Dictionarul geografic al Basarabiei, B., 1904 [Reeditate Ch., Museum, 2001]
  • Enciclopedia Sovietică Moldovenească,Căzăneşti
  • Localităţile Moldovei: itinerar documentar - publicistic ilustrat. Agenţia naţională de presă Moldpres, vol. 1-15 (7), 1995-2006
  • Amintiri despre Căzăneşti
  • Amintiri depre Căzăneşti

[modifică] vezi şi


Unelte personale
În alte limbi