Căimăcămie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Căimăcămie este un cuvânt care vine de la termenul caimacam, de origine turcească ce înseamnă locțiitor. Este întrebuințat în Valahia și în Moldova din secolul 17 sub forma de Caimacam Domnesc. În așteptarea sau lipsa domnitorului, erau numiți de obicei doi boieri care să conducă principatul. Din secolul 19 se folosește denumirea de Locotenență Domnească. Sub acest nume se cunosc mai ales căimăcamiile din 1856, după retragerea domnitorilor numiți pe șapte ani, până la reglarea poziției Principatelor Dunărene după noile principii ale Congresului de la Paris.

Aceste căimăcămii instituite de Imperiul Otoman aveau ca scop prezidarea alegerilor pentru divanurile ad-hoc, și să facă în așa fel încât să triumfe adversarii unioniștilor.

Căimăcămii în Valahia (Muntenia + Oltenia)[modificare | modificare sursă]

Căimăcămii în Moldova[modificare | modificare sursă]

Căimăcămii în Turcia[modificare | modificare sursă]

Mustafa Kemal Atatürk a fost caimacam în 1915.

Qaim Maqam sau Qaimaqam ori Kaymakam (scris, de asemenea, kaimakam și caimacam) (arabă قائم مقام) (cu sensul de: sub-guvernator) era un titlu folosit de guvernatorul unei provincii din Republica Turcia, Republica Turcă a Ciprului de Nord și Liban, în plus, a fost un titlu folosit pentru aproximativ aceeași poziție oficială în Imperiul Otoman.