Bătălia pentru Roma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bătălia pentru Roma
Kampf um Rom

Afișul românesc al filmului
Titlu originalKampf um Rom
RegizorRobert Siodmak
Sergiu Nicolaescu
(regizor secund)
Andrew Marton
(regizor secund )
ScenaristLadislas Fodor
după un roman de:
Felix Dahn
Bazat peEin Kampf um Rom[*][[Ein Kampf um Rom (1876 novel by Felix Dahn)|​]]  Modificați la Wikidata
ProducătorArtur Brauner
DistribuitorCCC
Director de imagineRichard Angst
MontajAlfred Srp
MuzicaRiz Ortolani
DistribuțieLaurence Harvey: Cetegus
Orson Welles: Justinian
Sylva Koscina: Theodora
Honor Blackman: Amalaswintha
Robert Hoffmann: Totila
Lang Jeffries: Belisar
Michael Dunn: Narses
Florin Piersic: Witichis
Emanoil Petrut: Teja
Harriet Andersson: Mathaswintha
Ewa Strömberg: Rauthgundis
Ingrid Brett: Julia
Friedrich von Ledebur: Hildebrand
Dieter Eppler: Thorismund
Premiera1968
Premiera în România22 decembrie 1969 (audio în engleză)
Durata99 de minute partea I
91 de minute partea a II-a
ȚaraGermania Germania
Italia Italia
 România
Limba originalăgermană
Disponibil în românădublat sau subtitrat
Prezență online

Pagina Cinemagia

Bătălia pentru Roma I (germană Kampf um Rom I) este un film din 1968 regizat de Robert Siodmak, Sergiu Nicolaescu fiind regizor secund. Bătălia pentru Roma II (germană Kampf um Rom II - Der Verrat) este un film din 1969 regizat de Robert Siodmak.

Filmul se bazează pe romanul Ein Kampf um Rom scris de Felix Dahn în 1876 și descrie lupta ostrogoților pentru Italia de la moartea regelui Teodoric cel Mare până în 552 AD când sunt alungați din peninsulă. Filmul este plin de intrigi de palat și bătălii monumentale între goți, bizantini și romani.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Filmul prezintă încercările împăratului Iustinian (483-565 AD) de a respinge incursiunile barbare și de a revendica acele părți ale imperiului deja pierdute.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost regizat de americanul Robert Siodmak și românul Sergiu Nicolaescu. În volumul său de memorii, Nicolaescu afirma că actorii străini au chemat într-o zi producătorul și au solicitat schimbarea regizorului american (care avea pe atunci 68 de ani), ambii regizori fiind de față. Regizorul român (care avea 38 de ani) s-a solidarizat însă cu colegul său mai în vârstă, afirmând următoarele: „Nu voi accepta niciodată să schimb un regizor de 68 de ani... (m-am uitat către el) voi filma în continuare dacă e nevoie și singur, dar în final iscălim împreună...”. Siodmak l-a invitat a doua zi la hotel pe colegul său român, vrând să-i ofere cadou o insulă cu plantații de cafea din Marea Caraibilor. Nicolaescu a refuzat însă această ofertă.[1]

Tot în volumul său de memorii, Nicolaescu afirmă că Orson Welles s-a încurcat într-una din zile în text și a dat vina pe coroană, spunând că i se pare prea grea și aruncând-o cu furie pe jos. Regizorul a întrerupt filmările, promițându-i actorului că va aduce o altă coroană mai ușoară, dar nu a făcut-o. Totuși, Welles a învățat textul până a doua zi și nu a mai spus nimic de coroană, deși și-a dat seama că era aceeași pe care o purtase în ziua precedentă.[1] Din cauza faptului că figuranții nu înțelegeau discursurile rostite în limba engleză, regizorul român a trebuit să coordoneze în afară de mișcarea celor două camere (una îl prezenta pe Cethegus în gros-plan, iar cea de-a doua era întoarsă spre mulțime) și mișcările figuranților, fiind nevoit să întrerupă discursul rostit de Lawrence Harvey.[1]

Înainte de a fi prezentat în cinematografele din SUA în 1973, cele două părți ale filmului au fost combinate într-una singură care a fost scurtată la cca. trei ore și 94 minute. Această versiune într-o singură parte a ajuns în cinematografele germane după 1976.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Sergiu Nicolaescu - „Viață, destin și film” (ediția a II-a revizuită, Ed. Universitară, București, 2011), p. 69.

Legături externe[modificare | modificare sursă]