Buteni, Arad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Buteni
—  Buteni  —
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan de Nepomuk" (1817)
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan de Nepomuk" (1817)
Buteni se află în România
{{{alt}}}
Buteni
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 46°19′50″N 22°07′10″E / 46.33056°N 22.11944°E / 46.33056; 22.1194446°19′50″N 22°07′10″E / 46.33056°N 22.11944°E / 46.33056; 22.11944

Țară  România
Județ Arad
Comună Buteni
Atestare documentară 1387

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 317065
Prefix telefonic +40 x57[1]

Bureni în Harta Iosefină a Comitatului Arad, 1782-85
Bureni în Harta Iosefină a Comitatului Arad, 1782-85

Buteni este un sat în județul Arad, Crișana, România. Este reședința comunei Buteni.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Localitatea Buteni se află situată în Depresiunea Zarandului , pa malul Crisului Alb , la poalele Dealurilor Cuiedului, la o distanță de 72 km față de municipiul Arad

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară datează din anul 1387.

In scrierile medievale apare mentionat cu numele Butyn , Butean . NUmele provine probabil de la vechea ocupatie a locuitorilor de a confectiona butoaie , numite si buti , bute .

In intervalul dintre secolul al noualea , respectiv al unsprezecelea , Buteniul a facut parte din Voivodatele lui Menumorut si apoi al lui Ahtum . In perioada stapanirii maghiare din transilvania , intre secolul al uneprezecelea si al saisprezecelea , localitate a apartinut Comitatului Arad , iar in timpul stapanirii otomane , probabil facea parte din Pasalacul Ineului .

Buteni, este o localitate cu frumoase tradiții de luptă pentru libertate socială și națională. În toamna anului 1849, a trecut pe aici Nicolae Bălcescu, travestit în straie moțești, coborând din tabăra lui Avram Iancu, prin valea Crișului Alb, cu gândul de a părăsi Imperiul Habsburgic, fiind urmărit de autorități, intenție pe care o comunica printr-o scrisoare prietenului său Ion Ghica.

De asemenea , in Buteni a poposit si Aurel Grozda , deputat in parlamentul de la Budapesta si membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei dupa Marea Unire de la Alba-Iulia .

În anul 1728 a fost sfințită biserica de lemn cu hramul "Bunavestire" care devenind neîncăpătoare, în anul anul 1794, parohia cere aprobarea construirii unui nou lăcaș de cult. În 1802, protopopul Gavril Bucatos al Butenilor, sfințea noua biserică de zid. Biserica a avut un iconostas sculptat de Ioan Novacovici în anul 1809, mutat în biserica edificată intre 1927-1929, după planurile arhitectului Conrad Richter din Timișoara. Noul lăcaș de cult are hramul celui vechi.

Tradiția populară susține că el a poposit la Buteni ăn casa cu nr.194 sau 196. În clădirea de la nr. 164 este școala veche, una din primele școli românești de nivel mai înalt din acestă parte a țării. Între cei care au învățat aici, pe la 1876, a fost și compozitorul Ion Vidu. Școala dădea elevilor o educație adânc patriotică, folosindu-se în acest scop în vremea când a fost elev Ion Vidu și o hartă a Daco-României.

In toata perioada Medievala si Moderna , Buteniul a fost cea mai infloritoare asezare din Bazinul Mijlociu al Crisului Alb . Aici se afla sediul protopopiatului ortodox , judecatoria si vama dintre Transilvania si Ungaria

Cultură și tradiție[modificare | modificare sursă]

Localitatea are o merituoasă tradiție și pe linie muzicală, dispunând de un cor renumit pe plan național, în cei peste 90 ani de activitate caștigând numeroase premii și evidențiindu-se prin calitatea interpretării și repertoriului.

Pe lânga Caminul cultural, în afara celor 100 de coriști, mai activează o fanfară compusă din 45 persoane, o orchestră populară, grupuri vocale etc., încat se poate spune că aici toți oamenii cântă. Alături de faima cântecului, a străbătut întreaga țară frumusețea portului popular butincenesc, creație a meșterilor populari locali, care transmit din generație în generație arta țesutului, a cusutului, a broderiei, a renumitelor cojoace și șube răspândite în toată valea Crișului Alb.

Dintre tradițiile populare, păstrate cu autenticitate, poate fi amintit un obicei după care, primăvara, fiecare poartă este împodobită cu armindeni (crengi de tei cu frunze verzi), simbol al dragostei oamenilor față de rodul pământului.

Economia[modificare | modificare sursă]

Deși economia comunei este una predominant agrară, cu un sector zootehnic axat pe creșterea ovinelor, o însemnată pondere în economie o deține mica industrie, comuna fiind cunoscută în regiune ca un important centru meștesugăresc pentru producția artizanală.

Turism[modificare | modificare sursă]

Pentru viitor, turismul poate deveni o ramura economică preponderentă, ocupațiile și meșteșugurile tradiționale, portul și produsele artizanale alături de dezvoltarea agroturismului pot face din Buteni un areal de convergență turistică.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic; 2 pentru Romtelecom; 3 pentru alți operatori de telefonie fixă

Bibliografie recomandată[modificare | modificare sursă]

  • Someșan, Ovidiu, De la Bucin la Buteni, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2005 ISBN 973-7776-13-5

Imagini[modificare | modificare sursă]