Buduri, Cetatea Albă
| Buduri | |
| Кочкувате | |
| — Sat — | |
  Buduri Buduri (Regiunea Odesa) | |
 Buduri Buduri (Ucraina) | |
| Coordonate: 45°48′10″N 29°52′34″E / 45.80278°N 29.87611°E | |
|---|---|
| Țară |  Ucraina |
| Regiune |  Odesa |
| Raion |  Raionul Cetatea Albă |
| Comunitate teritorială[*] | Comuna Divizia, Tatarbunar |
| Cod KOATUU | 5125082601 |
| Atestare | 1812 |
| Suprafață | |
| - Total | 37,92 km² |
| Altitudine | 4 m.d.m. |
| Populație (2001) | |
| - Total | 517 locuitori |
| - Densitate | 14 loc./km² |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 68133 |
| Prefix telefonic | 4844 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Buduri (în ucraineană Кочкувате, transliterat: Kocikuvate) este un sat în comuna Divizia din raionul Cetatea Albă, regiunea Odesa, Ucraina. Are 517 locuitori, preponderent ucraineni.
Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Buduri. El se află la o distanță de 26 km sud-vest de stația de cale ferată Culevcea.
Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Buduri (în ucraineană Будуры), în acel an el fiind redenumit Кочкувате.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[1]).
Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Buduri a fost fondat în perioada 1812-1815 de către țărani ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din provinciile Rusiei.
În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei.
În 1906, s-a deschis în sat școala parohială. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității.
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Buduri a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 739 locuitori din sat, 638 erau ruși (86.33%), 69 ucraineni (9.34%), 25 români (3.38%), 6 evrei (0.81%) și 1 polonez.[2]
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene [3].
În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.
În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Buduri în cea de Kocikuvate. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa.
Începând din anul 1991, satul Buduri face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 517 locuitori, preponderent ucraineni.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența lingvistică a comunei Buduri
Ucraineană (94,39%)
Rusă (2,51%)
Română (1,74%)
Bulgară (1,35%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Buduri era vorbitoare de ucraineană (94,39%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (2,51%), română (1,74%) și bulgară (1,35%).[4]
- 1930: 739 (recensământ) [2]
- 2001: 517 (recensământ)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
- ^ a b „Rezultatele recensământului din 1930 în județul Cetatea Albă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| ||||||||