Bucu, Ialomiţa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Bucu

Primaria Bucu [[Imagine:|80px|Stemă]] [[Imagine:|180px|Amplasare]]
Judeţ	Ialomiţa
Zonă metropolitană	[[{{{zona_metropolitana}}}]]
Atestare
Primar	Ion Drăguşin, PD-L, din 2004
Suprafaţă	43,01 km²
Populaţie (2001)	2.391
Densitate	56 loc./km²
Altitudine	{{{altitudine}}}  m n.m.
Amplasare	44°36′0″N, 27°30′0″E
Sate	Bucu
Cod poştal	{{{cod-poştal}}}
Sit web	ro www.bucu.go.ro
{{{note}}}

Bucu este o localitate în judeţul Ialomiţa, Muntenia, România situată pe malul râului Ialomiţa.

Prin localitate trec: drumul naţional DN 2A Bucureşti - Slobozia - Constanţa (localitatea aflându-se cam pe la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Constanţa) şi calea ferată ce uneşte Slobozia cu Ţăndărei. Beneficiind de aceste facilităţi de infrastructură, comuna s-a dezvoltat foarte mult. S-au introdus apă curentă şi cablu TV.

Se află în faza de proiecte reţeaua de canalizare şi reţeaua de gaz metan. Nici tehnologia informaţiei nu vrea să rămână în urmă: s-au instalat relee pentru principalii operatori de telefonie mobilă şi antenă pentru Internet şi s-a înfiinţat site-ul oficial al comunei. Toate acestea contribuie foarte mult la ridicarea orizontului civic al localnicilor.

Cuprins 1 Istorie 2 Spiritualitate[1] 3 Geografia 4 Economia 5 Proiecte de investiţii[3] 6 Evenimente locale 7 Personalităţi născute în localitate[4] 8 Note 9 Galerie imagini 10 Bibliografie 11 Legaturi externe

[modifică] Istorie

Localitatea Bucu are un trecut atestat cu aproape 5 secole în urmă , dar urmele arheologice arată existenţa unei aşezări încă din perioada veche . Astfel descoperirile arheologice au pus în evidenţă existenţa unor aşezări de tip hallstattian ( sec. X-VIII î. Chr. ) , getic ( Latene , sec. IV-III î.Chr.) , apoi străromânească de la începuturile Evului Mediu ( sfârşitul sec. XVI ) . Întâia sa menţiune apare într-un hrisov al voievodului Mihnea al III-lea Turcitul , la 20 martie 1580 , când i se întărea vornicului Dragomir Bucul cu tot hotarul.

Satul a apărut în acest an ca un sat de colonişti liberi, proveniţi din moşnenii eliberaţi din robia tătarilor şi folosiţi ca mâna de lucru pe moşia, proaspăt desţelenită a lui Dragomir, fost Biv-vel vornic.

Numele aşezării şi al moşiei era dat după un strămoş cu acest nume sau probabil provine de la cuvântul vechi ce definea pleava rămasă după vânturarea seminţelor de cânepă. După alţi istorici , adevărata atestare documentară este considerată un hrisov emis de domnitorul Petru Cercel în 1583 , prin care dă un loc de "ohabă" gelepului Necula în satul Bucu Vechiu. Documentul este citat de Nicolae Iorga şi face referiri şi la alte localităţi din acelaşi areal.

Moşie cu aşezare de moşneni , Bucu cuprindea două părţi , aşa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600 , anume Bucul de Sus şi Bucul de Jos , după cum erau aşezate faţă de râu . Dintre moşnenii amintiţi în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul , cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moşiei era chiar amintită cu numele de Bucul lui Vladul. La anii 1619 - 1629 , hrisoavele amintesc un alt moşnean stăpânitor în Bucu , anume Nedelco , moştenitor al ocinei neamului lui Vladul . Până la 1650 , cel mai de seamă stăpânitor în părţile Bucului e amintit Oprea ot Bucu , căpitan , apoi agă al Ţării Româneşti în vremea voievodului Matei Basarab. De la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi până la 1863 , moşia Bucu zisă Mătăseşti de la creşterea intensă a viermilor de mătase , s-a aflat în proprietatea mănăstirii Cotroceni . Pe la anul 1900 cei mai de seamă proprietari de la Bucu şi la Sărăţenii de Jos erau Niţă Grigore Orzea, Elena Cachi şi urmaşii colonelului Grigore Dimitrescu. Bucu devine comună după organizarea din anul 1863. În anul 1882, comuna Bucu era mult mai întinsă şi cuprindea: Bucu, Căşeria , Stăncuţa , Capul Moşiei şi Sărăţenii de Jos. În anul 1905, aparţine de plasa Ţăndărei şi cuprinde satele: Bucu , Sărăţenii de Jos şi Gheorghe Lazăr pentru ca în perioada interbelică comuna să aibă doar satul omonim .

În anul 1983 s-a consemnat împlinirea a 400 de ani de atestare documentară.

[modifică] Spiritualitate^[1]

Biserica, având hramul Sfântul Ierarh Nicolae, se află în partea de est a aşezării, în stânga drumului rutier spre Ţăndărei şi Constanţa. Întâiul lăcaş de zid a fost ctitorit la anul 1820, dar ruinându-se, a fost ridicat lăcaşul păstrat până astăzi. Rectitorită la anii 1886-1892 de comunitate, îndeosebi prin strădaniile familiilor de proprietari şi arendaşi funciari Orzea şi Nancu, biserica a fost reparată la anii 1955, 1973 şi 1981-1984, după cum arată pisania. Având un plan trilobat, lăcaşul dispune de tindă, mai scundă şi mai îngustă decât restul construcţiei propriu-zise. O singură turlă, de tablă şi octogonală ca plan, încununează biserică. Exteriorul e zugrăvit în alb-crem -marginea de jos fiind vişinie- şi se remarcă îndeosebi elementele decorative ale colţurilor, imitând coloane semiîngropate. În interior, deasupra intrării, pisania pictată la anul 1984 glăsuieşte :

Această sfântă biserică cu hramul Sf.Ierarh Nicolae s-a zidit în anul 1886 - 1892, de către obştea comunei Bucu, cu contribuţia deosebită a familiei Orzea şi Nancu. În anul 1955 biserica a fost reparată şi în anul 1973 electrificată cu stăruinţa preotului Popa Ion. În timpul P.F.P. Patriarh Iustin Moisescu, prin stăruinţa deosebită a P.C. paroh Chiriţă Dan, cu fonduri colectate de la enoriaşi şi cu sprijinul Consiliului Parohial, în anii 1981 - 1984, s-a restaurat această biserică, s-a îndreptat turla, s-a reparat acoperişul şi s-a tencuit interiorul şi exteriorul, terminându-se totodată şi lucrările de pictură din nou, executate de pictorul Rondelli Marian şi din partea parohiei ca ajutor, Grădinaru Ana şi Corjenco Mihai.

Dincolo de strada bisericii, chiar lângă şosea, din vechiul cimitir11 al Bucului se mai păstrează monumente funerare de piatră, datând unele dintre ele chiar dinaintea mijlocului secolului XIX, respectiv de la anii 1836 şi 1840. În cimitirul nou al aşezării, aflat în partea de nord-vest a satului, un monument al eroilor nu mai păstrează vreo inscripţie comemorativă şi nu pomeneşte vreun nume de erou, deşi fii ai comunităţii au căzut în cele două războaie mondiale. Monumentele familiei proprietarului Niţă Gr.Orzea (1851-1917), realizate din marmură în urmă cu un secol, se află de asemenea acolo.

[modifică] Geografia

Comuna se află în centrul Câmpiei Bărăganului, în imediata apropiere a municipiului Slobozia, de-a lungul râului Ialomiţa, pe malul stâng al acestuia. Localităţi învecinate: Slobozia, Gheorghe Lazăr, Ograda, Mărculeşti, Gimbăşani, Valea Ciorii. Suprafaţa: 4300 ha. (cca. 200 ha intravilan). Nr. gospodării/locuinţe: cca. 1000.

[modifică] Economia

Economia are un caracter agrar.

Fondul funciar:

• 8936 ha terenuri agricole
  • 8457 ha arabil
  • 366 ha păşuni
  • 97 ha livezi
  • 66 ha vii

• 724 ha păduri
• 284 ha construcţii
• 264 ha ape
• 192 ha drumuri
• 66 ha neproductive

În afară de agircultură (cultura plantelor, avicultură, zootehnie), avem şi activităţi industriale ca: prelucrarea lemnului, confecţii metalice, confecţii textile, transport auto, producţie dulciuri. Iată câteva din societăţile comerciale cu caracter industrial^[2]:

• A&A
• AGRISERV
• AGROCEREAL COMERŢ (Silozul)
• AGRODAMAR
• ALIMIXT
• ARCADIA GRUP
• ARTESANS DEL SUCRE (Fabrica de bomboane)
• CONSUMCOOP ZONALA (unităţi comerciale)
• EDITH IMPEX
• FEROVIARCONST (intreţinere şi reparaţii linii ferate industriale)
• GABRIEL COM (vânzare şi distribuţie materiale de construcţii)
• GECVIM COM
• IREX
• KIO PROD COM (confecţii textile)
• LIST COM
• PRESTIGE LEOMAR
• ROMFAIL DI FRANCESCO (prelucrarea lemnului)
• UBICOM (furnizare de servicii cablu TV)

[modifică] Proiecte de investiţii^[3]

• Reabilitare Şcoală
• Reabilitare sistem de alimentare cu apă
• Reabilitare şi modernizare drumuri
• Execuţie reţea de canalizare
• Reabilitare bază sportivă
• Amenajări spaţii verzi, parc şi teren de joacă pentru copii
• Aducţiune gaz metan

[modifică] Evenimente locale

• Zilele comunei, organizate în luna iunie (ultimul week-end al lunii) a fiecărui an

[modifică] Personalităţi născute în localitate^[4]

• Laura Văceanu (n. 15.02.1948), poetă
• Ion Marin (n. 12.03.1955) - publicist , prozator

[modifică] Note

1. ^ Vezi Biblioteca virtuală, arhive
2. ^ Vezi Listă firme
3. ^ Vezi Ghidul primăriilor
4. ^ Vezi

[modifică] Galerie imagini

Primăria comunei Bucu	Şcoala Sfântul Ierarh Nicolae	Dispensarul şi laboratorul de analize medicale	Grădiniţa cu program normal
Căminul cultural	Troiţă	Monumentul eroilor	Salonul de festivităţi
Locuri de joacă pentru copii

[modifică] Bibliografie

• Ştefan Grigorescu , Aşezări şi monumente ialomiţene , Editura Helis , Slobozia 2006
• Direcţia judeţeană a Arhivelor Naţionale , fondul Şcolii Bucu
• Anca Păunescu, Elena Renţea,Aşezarea medievală timpurie de la Bucu, judeţul Ialomiţa.În ,,Arheologie medievală”,II, Reşiţa,1998,pp.51-77.
• Aureliu V.Ursescu,Anuarul judeţului Ialomiţa pe 1906,p.265.
• Şt.Grigorescu,Ialomiţa medievală. Ed.Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, Slobozia, 2004, p.22.
• Şt.Grigorescu, Oprea din Bucu, un mare dregător din vremea lui Matei Basarab. În ,,Helis“, anul II, nr.5 (13), mai 2004,p.25.
• Gh.Pârnuţă,Istoria învăţământului din judeţul Ialomiţa.Vol.I (1300-1918).Slobozia, 1978, p.112 şi 205.

[modifică] Legaturi externe

• Site-ul oficial al comunei Bucu
• Rapoarte arheologice ale unui colectiv condus de Elena Renţea (Muzeul Judeţean Ialomiţa)
• Calendar cultural
• Raport de cecetare arheologică al Institutului de Memorie Culturală
• Colectiv: Elena Renţa, Radu Coman (MJ Ialomiţa): Istorie ialomiţeană
• Vremea în Bucu
• Alegerile Locale 2008