Bucu, Ialomița

Bucu
—  Sat  —
Bucu Localizarea satului pe harta României
Bucu Localizarea satului pe harta județului Ialomița
Coordonate: 44°36′20″N 27°29′15″E
Țară	România
Județ	Ialomița
Comună	Bucu
Altitudine	22 m.d.m.
Fus orar	EET
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
Cod poștal	927060

Bucu este o localitate în județul Ialomița, România. Este reședința comunei cu același nume

Istorie

Localitatea Bucu are un trecut atestat cu aproape 5 secole în urmă , dar urmele arheologice arată existența unei așezări încă din perioada veche . Astfel descoperirile arheologice au pus în evidență existența unor așezări de tip hallstattian ( sec. X-VIII î. Chr. ) , getic ( Latene , sec. IV-III î.Chr.) , apoi străromânească de la începuturile Evului Mediu ( sfârșitul sec. XVI ) . Întâia sa mențiune apare într-un hrisov al voievodului Mihnea al III-lea Turcitul , la 20 martie 1580 , când i se întărea vornicului Dragomir Bucul cu tot hotarul.

Satul a apărut în acest an ca un sat de coloniști liberi, proveniți din moșnenii eliberați din robia tătarilor și folosiți ca mâna de lucru pe moșia, proaspăt desțelenită a lui Dragomir, fost Biv-vel vornic.

Numele așezării și al moșiei era dat după un strămoș cu acest nume sau probabil provine de la cuvântul vechi ce definea pleava rămasă după vânturarea semințelor de cânepă. După alți istorici , adevărata atestare documentară este considerată un hrisov emis de domnitorul Petru Cercel în 1583 , prin care dă un loc de "ohabă" gelepului Necula în satul Bucu Vechiu. Documentul este citat de Nicolae Iorga și face referiri și la alte localități din același areal.

Moșie cu așezare de moșneni , Bucu cuprindea două părți , așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600 , anume Bucul de Sus și Bucul de Jos , după cum erau așezate față de râu . Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul , cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de Bucul lui Vladul. La anii 1619 - 1629 , hrisoavele amintesc un alt moșnean stăpânitor în Bucu , anume Nedelco , moștenitor al ocinei neamului lui Vladul . Până la 1650 , cel mai de seamă stăpânitor în părțile Bucului e amintit Oprea ot Bucu , căpitan , apoi agă al Țării Românești în vremea voievodului Matei Basarab. De la sfârșitul sec. al XVIII-lea și până la 1863 , moșia Bucu zisă Mătăsești de la creșterea intensă a viermilor de mătase , s-a aflat în proprietatea mănăstirii Cotroceni . Pe la anul 1900 cei mai de seamă proprietari de la Bucu și la Sărățenii de Jos erau Niță Grigore Orzea, Elena Cachi și urmașii colonelului Grigore Dimitrescu. Bucu devine comună după organizarea din anul 1863. În anul 1882, comuna Bucu era mult mai întinsă și cuprindea: Bucu, Cășeria , Stăncuța , Capul Moșiei și Sărățenii de Jos. În anul 1905, aparține de plasa Țăndărei și cuprinde satele: Bucu , Sărățenii de Jos și Gheorghe Lazăr pentru ca în perioada interbelică comuna să aibă doar satul omonim .

În anul 1983 s-a consemnat împlinirea a 400 de ani de atestare documentară.

Spiritualitate

Biserica, având hramul Sfântul Ierarh Nicolae, se află în partea de est a așezării, în stânga drumului rutier spre Țăndărei și Constanța. Întâiul lăcaș de zid a fost ctitorit la anul 1820, dar ruinându-se, a fost ridicat lăcașul păstrat până astăzi. Rectitorită la anii 1886-1892 de comunitate, îndeosebi prin strădaniile familiilor de proprietari și arendași funciari Orzea și Nancu, biserica a fost reparată la anii 1955, 1973 și 1981-1984, după cum arată pisania. Având un plan trilobat, lăcașul dispune de tindă, mai scundă și mai îngustă decât restul construcției propriu-zise. O singură turlă, de tablă și octogonală ca plan, încununează biserică. Exteriorul e zugrăvit în alb-crem -marginea de jos fiind vișinie- și se remarcă îndeosebi elementele decorative ale colțurilor, imitând coloane semiîngropate. În interior, deasupra intrării, pisania pictată la anul 1984 glăsuiește :

Această sfântă biserică cu hramul Sf.Ierarh Nicolae s-a zidit în anul 1886 - 1892, de către obștea comunei Bucu, cu contribuția deosebită a familiei Orzea și Nancu. În anul 1955 biserica a fost reparată și în anul 1973 electrificată cu stăruința preotului Popa Ion. În timpul P.F.P. Patriarh Iustin Moisescu, prin stăruința deosebită a P.C. paroh Chiriță Dan, cu fonduri colectate de la enoriași și cu sprijinul Consiliului Parohial, în anii 1981 - 1984, s-a restaurat această biserică, s-a îndreptat turla, s-a reparat acoperișul și s-a tencuit interiorul și exteriorul, terminându-se totodată și lucrările de pictură din nou, executate de pictorul Rondelli Marian și din partea parohiei ca ajutor, Grădinaru Ana și Corjenco Mihai.

Dincolo de strada bisericii, chiar lângă șosea, din vechiul cimitir11 al Bucului se mai păstrează monumente funerare de piatră, datând unele dintre ele chiar dinaintea mijlocului secolului XIX, respectiv de la anii 1836 și 1840. În cimitirul nou al așezării, aflat în partea de nord-vest a satului, un monument al eroilor nu mai păstrează vreo inscripție comemorativă și nu pomenește vreun nume de erou, deși fii ai comunității au căzut în cele două războaie mondiale. Monumentele familiei proprietarului Niță Gr.Orzea (1851-1917), realizate din marmură în urmă cu un secol, se află de asemenea acolo.