Bucov, Prahova
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
||||||||
| Judeţ | Prahova | |||||||
| Zonă metropolitană | [[{{{zona_metropolitana}}}]] | |||||||
| Atestare | sfârşitul secolului al VIII-lea[necesită citare] | |||||||
| Primar | Ion Savu[1], PNL[1], din 2004 | |||||||
| Suprafaţă | 50,59 km² | |||||||
| Populaţie ([[|]]) | 10.500 | |||||||
| Densitate | 175,8 loc./km² | |||||||
| Altitudine | {{{altitudine}}} m n.m. | |||||||
| Amplasare | ||||||||
| Sate | Bighilin, Bucov, Chiţorani, Pleaşa, Valea Orlei | |||||||
| Cod poştal | {{{cod-poştal}}} | |||||||
| Sit web | ro [ ] | |||||||
| {{{note}}} | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Bucov este o localitate în judeţul Prahova, Muntenia, România, reşedinţa comunei cu acelaşi nume.
Cuprins |
[modifică] Cadrul geografic
Localitatea Bucov este situatǎ la limita dintre dealurile subcarpatice şi zona de silvostepă, pe malul stâng al râului Teleajen, în dreptul Municipiului Ploieşti. Se învecineazǎ cu Ploieşti la sud-vest (de care o leagǎ o şosea naţionalǎ - cca. 5 km), cu comuna Plopu la nord-est, cu comuna Valea Călugărească la sud-est şi cu Berceni la sud.
Din punct de vedere hidrologic, Bucovul este străbătut de trei ape curgătoare: Teleajenul, Iazul Morilor şi Bucovelul.
Clima este de tip temperat continental, cu ierni de durată, reci, cu veri secetoase. Media anuală a precipitaţiilor este de 640 mm/m². Precipitaţiile sunt frecvente, în general, primăvara şi la începutul verii. Temperatura medie anuală, pe raza comunei, este de + 10ºC, iar media temperaturii iarna, este de -2ºC.
[modifică] Numele şi componenţa comunei
Denumirea localitǎţii se trage de la pǎdurile de fag existente în trecut pe aceste meleaguri, „bucov” în limba slavǎ însemnând „fǎget”. Comuna este formatǎ din satele: Bucov (reşedinţǎ), Bighilin, Chiţorani, Pleaşa şi Valea Orlei.
[modifică] Istoric
Aşezarea tracică(bronz), dacică(Latene) şi străromânească (sec V- VII e.n) de la fosta Fermă 11 Chiţorani constituie un sit important pentru atestarea continuităţii vieţuirii pe Valea Orlei. De asemenea, descoperirile arheologice din punctele Rotari, Ghespari şi Tioca, aflate între lunca Teleajenului şi pârâul Bucovel au stabilit că cele trei aşezări îşi încep existenţa în sec al VIII-lea şi durează până spre sfârşitul veacului al X-lea, conţinând "numeroase elemente de o pregnantă tradiţie autohtonă daco-romană, care, în ciuda contactelor cu alte populaţii, s-au păstrat de-a lungul veacurilor, constituind baza culturii materiale vechi romaneşti" (M. Comsa, Cultura materială).
Evoluţia aşezărilor dovedeşte că, spre sfarşitul perioadei lor de existenţă, ele se reuniseră în jurul unui punct fortificat, alcătuind o formaţiune politică, punct amplasat în mod prezumtiv "undeva pe teritoriul satului Bucov, poate pe terasa înalta dintre Gârla Morii şi Bucovel, din epoca feudalismului dezvoltat". Similititudinile "dintre modul de trai al dacilor şi cel al locuitorilor din aşezările de la Bucov", elementele de tradiţie daco-romană din cultura materială şi spirituală a băştinaşilor, conjugate cu apropierea drumului roman ce lega Transilvania de Dunare, urmând în mare măsura cursul Teleajenului, al "drumului sării", conduc la concluzia că "populaţia de la Bucov este nu numai moştenitoarea unor bunuri aparţinând culturii materiale, ci şi păstrătoarea unor bunuri spirituale de tradiţie dacică şi romană provincială, care reprezintă un element de continuitate în plus şi deosebit de important.
Prima menţiune documentară a aşezării(dacă luam în seamă localizarea aici a târgului Săcuienilor facuta de C.C. Giurescu in 1943), aflată până în prezent, ar data de pe la 1431, când Dan al II-lea scrie tuturor târgurilor şi vămilor ţării că a reînnoit privilegiul comercial dat de Mircea cel Batran brasovenilor( DRH,I,p. 130).
Deşi aşezările de la Bucov din secolele VII-X dispar în urma unor incendii violente, viaţa va continua aici. Probabil, locuitorii care au scăpat de pârjol s-au reîntors refăcând satul şi reluându-şi vechile ocupaţii. Până în secolul XV sunt foarte puţine izvoare despre Bucov. Doar inscripţia din 1397 de la biserica satului Valea Orlei confirmă existenţa în zonă a oamenilor. Prima atestare sigură a Bucovului medieval datează spre sfarşitul sec XV.În 1473, pe 16 septembrie, un boier este pomenit ca având legătură cu Bucovul. Acesta este primul document ce atestă, sigur, Bucovul medieval în anul de graţie 1473. La 2 septembrie 1493, la Târgovişte este emis un alt document privind Bucovul.
[modifică] Note
- ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2008. Biroul Electoral Central. Accesat la data de 19 iunie 2008.
[modifică] Bibliografie
1."Un vechi târg stins-Bucovul" Monografie, Dorin Stănescu
