Bretwalda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bretwalda este un termen în engleza veche care desemna supremația unuia dintre regii anglo-saxoni asupra celorlalte regate ale Heptarhiei. În ce măsură titlul de bretwalda desemna o hegemonie politică reală asupra regatelor Heptarhiei sau doar o autoritate cu caracter mai degrabă simbolic rămâne un subiect de discuție între medieviști. Termenul însemna probabil „rege al Britaniei”.[1]

Termenul de bretwalda a fost folosit pentru prima dată de unul din autorii Cronicii anglo-saxone la sfârșitul secolului al IX-lea. Bretwalda este o traducere a termenului latin „imperium” (stăpânire, autoritate politică) folosit de Beda venerabilul în Istoria ecleziastică a angliilor (731) pentru a desemna regii ce au deținut o poziție de supremație în spațiul politic anglo-saxon.[4]

Beda indentifică șapte regi care au deținut o astfel de supremație asupra regatelor de la sud de râul Humber, dar importanți sunt primii cinci, fiecare din alt regat; în ordine cronologică: Aelle, regele saxonilor de sud, Caelin sau Ceawlin, regele saxonilor de vest, Aethelbert, rege al Kent-ului, Raedwald, rege al Angliei de Est (East Anglia), și Edwin, rege al Northumbriei. Ultimii doi, Oswald și Oswiu, sunt succesorii lui Edwin pe tronul Northumbriei.[5]

Acestor regi autorul Cronicii anglo-saxone, favorabil regatului Wessex-ului, le-a adăugat încă un nume, cel al regelui Wessex-ului, Egbert. Textul Cronicii afirmă așadar supremația politică a regatului Wessex, manifestă de la mijlocul secolului al IX-lea.

Unificarea Angliei sub dinastia regilor Wessex-ului a făcut titlul de bretwalda superfluu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Edward James, Britain in the First Millennium, London, Arnold, 2001, pp. 119-120. ISBN 0-340-58687-7
  2. ^ O dată cu anul 755 începe o perioadă de decalaj în cronologia Cronicii anglo-saxone. Toate variantele păstrate sunt antedatate cu 2-3 ani; cifra în paranteze reprezintă anul dat de Cronică - prima cifră, anul real. Această desincronizare durează până la mențiunile din Cronică corespunzătoare anului 845, când se revine la normal.
  3. ^ English Historical Documents, vol. I, ed. Dorothy Whitelock, London, Eyre & Spottiswoode, 1968, p.171.
  4. ^ Bede, The Ecclesiastical History of the English People, ed. Judith McClure și Roger Collins, Oxford, Oxford University Press, 1994, p. 377. ISBN 0-19-283866-0
  5. ^ Beda, Istoria ecleziastică a angliilor, II.5 (pp. 77-78 în ediția McClure și Collins, v. supra, nota 4.) Beda, originar din Northumbria, a exclus acest regat din rândul celor aflate sub autoritatea primilor patru bretwaldas, probabil din rațiuni de patriotism local.