Boris Sluțki
| Boris Sluțki | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Slov'eansk, RSS Ucraineană, URSS[1] |
| Decedat | (66 de ani)[4] Tula, RSFS Rusă |
| Înmormântat | Peatnițkoe kladbișce[*] |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | poet traducător scriitor |
| Limbi vorbite | limba rusă[5][6][7] |
| Studii | Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova[*] |
| Limbi | limba rusă |
| Note | |
| Premii | Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*] Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*] Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*] Ordinul Steaua Roșie Ordinul Insigna de Onoare Medalia „Pentru Apărarea Moscovei”[*] medal «Za osvobojdenie Belgrada»[*] iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*] |
Modifică date / text  | |
Boris Abramovici Sluțki (rusă:Борис Абрамович Слуцкий; n. , Slov'eansk, RSS Ucraineană, URSS – d. , Tula, RSFS Rusă) a fost un poet rus, născut într-o familie evreiască din Ucraina.
Copilăria și studiile[modificare | modificare sursă]
Boris Sluțki a copilărit la Harkov. Ulterior, în anul 1937 s-a înscris la Institutul de drept din Moscova. În paralel, din anul 1939, a studiat și la Institutul de literatură „Maksim Gorki”. În anul 1941 a absolvit amândouă facultăți. La seminarele lui Ilya Selvinski din toamna anului 1939 la Editura de Stat pentru Literatură „Goslitizdat” s-a alăturat unui grup de poeți tineri precum M. Kulcițki, Pavel Kogan, S.Narovceatov, David Samoilov și alții, care s-au autodenumit „generația de la 1940”.
Anii celui de-al doilea război mondial[modificare | modificare sursă]
În anii 1941 - 1945, a servit în calitate de comisar politic într-o unitate de infanterie a Armatei Sovietice, precum și în cadrul unui tribunal și a procuratorii militare. În cursul luptelor a fost rănit grav. Experiența sa din război se reflectă în multe din poeziile sale.
Anii post - belici[modificare | modificare sursă]
După război, a lucrat la radio (1948 - 1952). În anul 1956 Ilia Erenburg a produs senzație când a citat într-un articol din mai multe poeme nepublicate ale poetului, atrăgând atenția asupra acestui creator talentat. Asfel, în 1957 a putut să publice primul său volum de versuri, conținând poeme scrise cu mult înainte. Unele poezii, precum cele care încă în 1953 -1954 și-au exprimat ostilitatea față de tirania stalinistă, încă înainte de condamnarea ei la Congresul al XX-lea al PCUS, au circulat în ediții subterane ,„Samizdat”. Aceste poezii au fost publicate sub numele său la München în 1961, dar Sluțki nu a luat vreo poziție în legătură cu dezvăluirea identității autorului.
După începutul "dezghețului sovietic"[modificare | modificare sursă]
Alături de David Samoilov, Sluțki e considerat unul din cei mai reprezentativi autori din generația de poeți sovietici ai anilor celui de-al doilea război mondial
În creația sa, Sluțki a abordat și teme evreiești, ca de pildă cele legate de tradiția evreiască, antisemitism, inclusiv aspectele antisemite din societatea sovietică, Holocaustul, etc.
El a făcut și traduceri din poezia în limba idiș, din autori ca Leib Kvitko, Aaron Verghelis, Șmuel Galkin, Iakov Sternberg, Așer Șvarțman și alții.
Un eveniment deosebit s-a petrecut în anul 1963 cînd autoritățile sovietice au permis tipărirea unei prime antologii de poezie ebraică israeliană în traducere rusă, sub îngrijirea lui Boris Sluțki.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Слуцкий Борис Абрамович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b c d Russkaia literatura XX veka. Tom 3, 2005[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor)
