Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Norul ciupercă provocat de explozia aruncării celei de-a doua bombe atomice, [The] Fat Man, deasupra orașului Nagasaki s-a ridicat la 18 km (sau 11 mi = 60,000 ft) în atmosferă deasupra hipocentrului.
Norul ciupercă provocat de explozia aruncării primei bombe atomice, Little Boy, deasupra orașului Hiroshima.

Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki au constat din două atacuri nucleare implicând aruncarea a două bombe atomice, produse de Statele Unite ale Americii, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, asupra a două orașe din Japonia, Hiroshima și Nagasaki. La timpul aruncării celor două bombe atomice, deși războiul din Europa se terminase prin capitularea necondiționată a Germaniei, Imperiul Japoniei și Statele Unite ale Americii se aflau încă în stare de război. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca "Little Boy" a fost aruncată deasupra orașului Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca "Fat Man", a fost detonată deasupra orașului Nagasaki.

Cuprins

Motive pentru efectuarea bombardamentelor[modificare]

Cele două arme atomice au fost arme de șoc și teroare. Avantajul enorm al acestor arme nu a fost militar (SUA dispuneau doar de câteva) ci politic. Din punct de vedere militar, Statele Unite ar fi câștigat puțin prin distrugerea a două orașe japoneze. Dar din punct de vedere civil, Japonia avea să piardă mult. Noutatea adusă de armele nucleare a fost nu distrugerea la scară largă (care s-ar fi putut realiza și cu arme convenționale în cantitatea necesară), ci faptul că armele nucleare comprimă distrugerea catastrofică într-o perioadă de timp foarte scurtă schimbă dramatic politica războiului, motivațiile oamenilor cu putere de decizie și capacitatea de a reflecta în timp ce războiul se desfășoară.

Strategie nucleară[modificare]

Vezi și[modificare]

Bibliografie extensivă[modificare]

Există o literatură extensivă dedicată subiectului, bombardării propriu-zise, deciziei de a utiliza bombe atomice și capitulării Japoniei. Sursele care sunt menționate mai jos furnizează exemple de scrieri de valoare referitoare la acest subiect. Datorită continuei și intensei dezbateri a justificării bombardărilor, este posibil ca unele din surse de mai jos să conțină puncte de vedere disputate.

Istorisiri și descrieri[modificare]

  • Hoddeson, Lillian, et al (1993). Critical Assembly: A Technical History of Los Alamos During the Oppenheimer Years. Cambridge University Press. ISBN 0-521-44132-3 
  • Sodei, Rinjiro (1998). Were We the Enemy? American Survivors of Hiroshima. Westview Press. ISBN 0-8133-3750-X 
  • Hachiya, Michihiko (1955). Hiroshima Diary. University of North Carolina Press. ISBN 0-8078-4547-7 
A daily diary covering the months after the bombing, written by a doctor who was in the city when the bomb was dropped.
An account of the bombing by an American journalist who visited the city shortly after the Occupation began, and interviewed survivors.
  • Ogura, Toyofumi (1948). Letters from the End of the World: A Firsthand Account of the Bombing of Hiroshima. Kodansha International Ltd.. ISBN 4-7700-2776-1 
  • Sekimori, Gaynor (1986). Hibakusha: Survivors of Hiroshima and Nagasaki. Kosei Publishing Company. ISBN 4-333-01204-X 
  • Selden, Kyoko, et al (1986). The Atomic Bomb: Voices from Hiroshima and Nagasaki (Japan in the Modern World). M. E. Sharpe. ISBN 087332773X 
  • Takashi, Nagai (1949). The Bells of Nagasaki. Kodansha International Ltd.. ISBN 4-7700-1845-2 
  • Weller, George and Weller, Anthony (2006). First Into Nagasaki: The Censored Eyewitness Dispatches on Post-Atomic Japan and Its Prisoners of War. Vintage Press. ISBN 0-307-34201-8 
  • Lifton, Robert and Mitchell, Greg (1995). Hiroshima in America: A Half Century of Denial. Quill Publishing. ISBN 0-380-72764-1 
  • The Committee for the Compilation of Materials on Damage Caused by the Atomic Bombs in Hiroshima and Nagasaki (1981). Hiroshima and Nagasaki: The Physical, Medical, and Social Effects of the Atomic Bombings. Basic Books. ISBN 0-465-02985-X 
Detailed accounts of the immediate and subsequent casualties over three decades.
A history of the governmental decision making on both sides, the bombings, and the opening of the Occupation.
A history of the final months of the war, with emphasis on the preparations and prospects for the invasion of Japan. The author contends that the Japanese military leaders were preparing to continue the fight, and that they hoped that a bloody defense of their main islands would lead to something less than unconditional surrender and a continuation of their existing government.
  • Hogan, Michael J. (1996). Hiroshima in History and Memory. Cambridge University Press. ISBN 0-521-56206-6 
  • Knebel, Fletcher and Bailey, Charles W. (1960). No High Ground. Harper and Row. ISBN 0-313-24221-6  A history of the bombings, and the decision-making to use them.
  • Robert Jungk, Brighter Than a Thousand Suns: A Personal History of the Atomic Scientists (New York: Harcourt, Brace, 1956, 1958)
  • The Pacific War Research Society (2006). Japan's Longest Day. Oxford University Press. ISBN 4-7700-2887-3 
An account of the Japanese surrender and how it was almost thwarted by soldiers who attempted a coup against the Emperor.
A history of the preparations to drop the bombs, and of the missions.
  • Walker, J. Samuel (1997). Prompt and Utter Destruction: President Truman and the Use of Atomic Bombs Against Japan. University of North Carolina Press. ISBN 0-8078-2361-9 
  • Walker, Stephen (2005). Shockwave: Countdown to Hiroshima. Harper Perennial. ISBN 0-06-074285-2 
Narrative events in the lives of those involved in or touched by the bombings.
Recounts the events day by day.

Al doilea razboi mondial  Al doilea razboi mondial

Al doilea război mondial a izbucnit întocmai ca si primul, din dorința Germaniei de a-și impune hegemonia pe continent, lucru pe care Franța și Marea Britanie nu-l acceptau. Întrucȃt Polonia avea ieșire la Marea Baltica prin coridorul portului Danzig și refuzul acesteia sa cedeze acest teritoriu Germaniei a oferit acesteia pretextul războiului. Astfel la 1 septenbrie 1939 Germania atacă Polonia și izbucnește al doilea razboi mondial. La 3 septenbrie 1939 Franța și Marea Britanie declară război Germaniei, iar planuri strategice ale Germaniei devin cele ale unui razboi fulger („Blitzkrieg”) adica prin surprindere, cu victorii rapide folosind masiv aviația și tancurile. Datorita pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 Rusia atacă Polonia la 17 septembrie 1939, iar la 27 septembrie 1939 Varșovia este ocupată de germane. În perioada 1939-1940 Franța și Marea Britanie au avut o atitudine defensive, iar perioada a fost numită în istorie „Războiul ciudat”. În noiembrie 1939 Rusia atacă Finlanda, iar Germania invadeaza Norvegia și Danemarca în aprilie 1940.

 Bătălia Franței

La 10 mai 1940 Hitler semneaza „Planul Galben” adica invadare Belgiei, Olandie și Luxemburgului. Dupa cateva zile armata olandeza este scoasa din lupta, iar la 28 mai 1940 Belgia capituleaza. În iunie 1940 Italia intra in lupta de partea Germaniei, timp in care se desfasoara numeroase batalii pe frontal francez. La 14 iunie 1940 Parisul este ocupat de gremani, astfel ca maresalul Pétain va semna capitularea Frantei la 22 iunie 1940. Doua treimi din Franta erau ocupate de germane, iar Franta libera era condusa de Charles de Gaulle cu capitala la Vishy.

 Bătălia Angliei

Dupa capitulatularea Franței, Anglia ramane singura in razboi si refuza sa incheie pacea.

                      Escadroanele naziste traversand M. Manecii

Bătălia Angliei (10 iulie – 31 octombrie 1940) este numele dat eforturilor Luftwaffe depuse pentru câștigarea superiorității aeriene asupra Royal Air Force (RAF), înaintea unei invazii terestre și aeriene asupra Marii Britanii (Operațiunea Leul de Mare). Bătălia Angliei a fost prima luptă purtată integral doar de forțele aeriene. A fost de asemenea cea mai mare și susținută campanie de bombardamente desfășurată până la acea dată și primul test adevărat al teoriilor bombardamentelor strategice dezvoltate după Primul Război Mondial. Eșecul Germaniei Naziste de a distruge forța aeriană a Angliei sau de înfrângere a stării de spirit a guvernului sau poporului britanic este considerată prima înfrângere majoră a celui de-al Treilea Reich.

Pentru a schimba soarta razboiului Hitler lanseaza rachetele V1 si V2 incepand bombardarea Londrei.


 Invazia U.R.S.S.

La 22 iunie 1941 Hitler va initia „Operatiunea Barbarosa” adica invadarea si ocuparea U.R.S.S. În anul 1941 vestul U.R.S.S.-ului era ocupat de germani, iar ofensiva germana va fi oprita la Moscova in „Batalia Moscovei” din 5-6 decembrie 1941. Astfel razboiul fulger initiat de germani a esuat. Statele aliate Germaniei erau: - Italia condusa de Benito Mussolini - Ungaria condusa de Miklós Horthy - Bulgaria condusa de Bodis al III-lea - Romania condusa de Ion Antonescu

                                                      Tancul Tiger

 Pearl Harbour

În Pacific Japonia ocupa Indonezia, Malaezia, Birmania, dar si orasele Singapore, Hong Cong, etc…


                          Atacul de la baza Pearl Harbour

Atacul de la Pearl Harbor (sau Operațiunea Hawaii, cum a fost numită de către Statul Major Imperial japonez) a fost un atac militar, dat prin surprindere, din partea marinei imperiale japoneze împotriva bazei navale de la Pearl Harbor, Hawaii, în dimineața zilei de duminică, 7 decembrie, 1941. Atacul a avut menirea de a anihila marina americană, astfel încât să nu împiedice atacul planificat de Japonia asupra Malaeziei și a Indiilor de Est olandeze, unde Japonia căuta acces la rezervele bogate de petrol și cauciuc. Atât Japonia cât și Statele Unite își făcuseră planuri de contingență pentru război în zona pacifică, planuri ce fuseseră reînnoite constant în paralel cu escalarea tensiunilor dintre cele două țări. Tensiunile începuseră în anii 1930 prin expansiunea japoneză în Manciuria și în Indochina franceză, acțiuni care au fost întâmpinate cu nivele din ce în ce mai ridicate de embargouri și sancțiuni din partea SUA și a altor țări. În 1940, SUA a interzis exportul în Japonia al avioanelor, al părților de avioane, al utilajelor mecanice, al benzinei de avion, al fierului și al oțelului vechi, lucru pe care japonezii l-au considerat un act "neprietenos". Dar SUA nu a interzis la acea oră exportul de petrol în Japonia, deoarece la Washington se considerase că o astfel de măsură ar fi fost prea extremă, dat fiind faptul că economia Japoniei depindea de petrolul american[7][8] și ar fi fost probabil considerată ca o provocare de către partea japoneză. Exportul de petrol către Japonia a fost oprit în vara anului 1941, ca rezultat al expansiunii japoneze în Indochina franceză, care la rândul ei era rezultatul ocupării Franței de către Germania. Sprând să descurajeze o agresiune japoneză în Orientul Îndepărtat, SUA își mutase sediul marinei pacifice în Hawaii și intensificase o întărire militară în Insulele Filipine.

 Primul val

Japonezii au atacat în două valuri. Primul val a fost detectat de către radarul armatei americane de la Opana Point la 136 de mile marine, care a crezut că sunt 6 bombardiere americane B-17 care se întorceau de pe partea continentală a Statelor Unite. Primul val constând din 180 de avioane a fost lansat de la nord de insula Oahu de către căpitanul de marină militară Mitsuo Fuchida. 6 avioane n-au reușit să decoleze din cauza unor probleme tehnice.[27] Atacul aerian asupra portului Pearl Harbor a început la ora 7:48 AM ora locală cu atacul de la Kaneohe.[28] La început erau avioane torpiloare, avioane greoaie, vulnerabile, care s-au folosit de avantajul surprizei să atace aerodromurile militare Hickham Field, cel mai mare, și Wheeler Field. Cele 171 de avioane din al doilea val au atacat Bellows Field de lângă Kaneohe, și Ford Island. Americanii erau nepregătiți pentru un astfel de atac: dulapurile cu muniție erau încuiate, avioanele erau parcate aripă lângă aripă în aer liber (împotriva sabotajului),[29], tunurile erau neechipate[29] etc.

Harta Pearl Harbor

 Al doilea val

Al doilea val a consistat din 171 de avioane: 54 B5N-uri, 81 de D3A-uri și 36 de A6M-uri, toate sub comanda locotenentul-comandor Shigekazu Shimazaki. 4 avioane nu au putut decola din cauza unor defecțiuni tehnice. Valul al doilea a fost împărțit în trei: un grup a atacat Kaneohe, iar celelalte două Pearl Harbor. Au ajuns simultan la obiective din diferite direcții. Cele două valuri au durat în total 90 de minute. 2.386 americani au murit (55 civili, majoritatea de proiectile anti-aeriene americane neexplodate care au căzut în zone populate) și 1.139 răniți. 18 vase au fost scufundate sau au eșuat, printre care 5 cuirasate. Dintre cei morți, aproape jumătate erau din cauza exploziei magaziei de praf de pușcă de pe USS Arizona, când a fost lovită de un obuz de 40 cm. Admiralul Isaac C. Kidd și căpitanul Franklin Van Valkenburgh au murit pe punte. Din cele 402 avioane americane prezente la acea oră în Hawaii[6] 188 au fost distruse și 159 avariate[6], 155 dintre ele la sol. 55 de aviatori japonezi și 9 membrii ai echipajelor minisubmarinelor japoneze au fost omorâți, iar unul a fost capturat. Din cele 414 avioane japoneze, 29 au fost doborâte în luptă,[30](9 în primul val și 20 în al doilea val), iar 74 avariate.


Victoria natiunilor unite Al doilea razboi mondial s-a desfasurat in doua faze: - intre 1939-1940 Germania, Italia si Japonia obtin mai multe victorii; Hitler stapanea Europa cu exceptia Angliei - intre 1942-1945 victoria va fi de partea natiunilor unite Batalia de la Moscova din 1941 a distrus mitul invincibilei armate germane. Gremania va fi la Stalingrad (septembrie 1942-februarie 1943), iar armata rosie a capatat o mare popularitate. La 4 iunie 1942 are loc cea mai mare batalie aero-mavala din istorie la Midway incheiata cu Victoria americanilor asupra Japoniei. In Africa britanicii au castigat in octombrie 1942 batalia de la El Alamein impotriva generalului german Rommel supranumit „Vulpea desertului”. In iulie-septembrie 1943 are loc debarcarea aliatilor in Sicilia si Italia de sud care va duce la prabusirea lui Mussolini si scoaterea Italiei din razboi. In iulie 1943 are loc cea mai mare batalie de blindate din istorie la Kursk incheata cu victoria U.R.S.S. asupra Germaniei. La 5 iunie 1944 se desfasoara „Operatiunea Overlord”. La 30 aprilie 1945 Hitler se sinucide iar la 9 mai 1945 Germania capituleaza, S.U.A foloseste cele duoa bombe atomice : - 6 august 1945 –la Hiroshima - „Little Boy”

       -9 august 1945-la Nagasaky - „Fat Man”

                             “Ciuperca” bombei atomice




  Armele secrete ale lui Hitler

- racheta V2, prima racheta sol-sol pentru distante medii, proiectata special pentru bombardarea Angliei

                                                                          Racheta  V2

- Nava de razboi Bismarck, cea mai mare nava de razboi lansata vreodata de santierele navale europene. Nava a fost trimisă în prima și ultima misiune de luptă în mai 1941, alături de crucișătorul greu "Prinz Eugen". În urma unei misiuni epice, hăituit fiind de peste 50 de nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și abandonat de echipajul sau în dimineața zilei de 27 Mai 1941.

                                        Bismarck

- Messerschmitt Me 262, este primul avion cu reacție operațional, intrat în producția de serie în iunie 1944.

                                                                 Messerschmitt Me 262

- Fritz X, prima bomba radiotelecomandata, folosita de aviatia de razboi nazista pentru bombardardamentul de mare precizie a navelor inamice din timpul razboiului aero-naval din Oceanul Atlantic. Este considerata a fi precursoarea rachetelor de mare precizie actuale.

                                   Fritz x
Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bombardamentele_atomice_de_la_Hiroshima_și_Nagasaki&oldid=7860054