Bobohalma, Mureș
| Bobohalma | |
| — Sat — | |
| maghiară | |
| - Nume | Bábahalma |
|---|---|
| germană | |
| - Nume | Repsdorf |
 Bobohalma
|
|
| Coordonate: Coordonate: | |
|
|
|
| Țară |  România |
| Județ |  Mureș |
| Municipiu |  Târnăveni |
| Atestare documentară | 1332[1] |
|
|
|
| Altitudine | 382[2] m.d.m. |
|
|
|
| Populație (2002) | |
| - Total | 1,243 locuitori |
|
|
|
| Fus orar | EET |
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) |
| Cod poștal | 545601 |
| Prefix telefonic | +40 x65 [3] |
|
|
|
 |
|
modifică  |
|
Bobohalma (în maghiară Bábahalma, în germană Repsdorf) este un sat în partea de sud-vest a județului Mureș, în Podișul Târnavelor. Aparține de municipiul Târnăveni.
[modificare] Localizare
Localitatea este asezata in partea de sud-vest a judetului Mureș, la nord-vest de orașul Târnăveni, caruia ii apartine din punct de vedere administrativ din anul 1968. Spre nord si nord-vest se intind dealurile Cucerzii si ale Bordului, spre vest cele ale Chinciusului. In partea de sud-est, padurea Stejarul desparte Bobohalma de Tarnaveni, iar spre sud padurea Clontului desparte satul de Dambau.
Forma de relief, specifica de altfel intregului tinut, influenteaza asupra florei si fertilitatii solului. Singura apa curgatoare, dar si aceasta cu un debit mic, este valea Bobohalmei, care, dupa ce aduna cateva paraie coboratoare de pe dealurile din jur, isi conduce firul subtirel, mai ales vara, in valea Cucerzii, aceasta pierzandu-se in apele domoale ale Muresului.
Satul Bobohalma, veche asezare pe aceste meleaguri, isi are istoria sa atestata in documente emise in urma cu peste 650 de ani. Cateva din aceste documente pastrate in Arhivele de Stat ale judetului Mures sunt si cele emise in anii 1332, 1348, 1461, 1733, 1750, 1805.
Potrivit acestor documente, satul apare cu denumirea Bobohalma, termen romanesc caruia ii corespunde denumirea maghiara Babahalma. Etimologia cuvantului este urmatoarea: Baba - nume de persoana (sau substantiv comun "baba" = batrana) plus cuvantul maghiar "halma" care inseamna "dealul babei".
Populatia localitatii pare a fi fost mixta, adica romani in marea majoritate si cateva familii de maghiari si evrei care au locuit vremelnic in sat.
In anul 1332 este atestata parohia catolica, iar documentul din 1461 atesta prezenta populatiei romanesti care platea impozitul caracteristic romanilor "censusquinquagesimalis".
In epoca medievala, mai precis in secolele XIV-XV, si, probabil, pana in anul 1848, Bobohalma a fost un sat de iobagi, fiind proprietatea familiilor de mosieri Kendi, Balodzi, Taliari.
Intr-un alt document se mentioneaza ca Bobohalma apartinea districtului Ernotului (Iernut) cu oficiul postal la Diciosanmartin (Tarnaveni), avea biserica de lemn (1877) si casa parohiala de lemn din 1899. Exista scoala comuna pentru catolici si ortodocsi.
Pe timpul conscriptiei episcopului Klein, parohia era curat greco-catolica si numara 320 de suflete.
Fosta biserica greco-catolica, cu hramul "Sfintii Arhangheli", atestata in anul 1733, a fost reconstruita in 1877, cand a fost pictata de pictorul Dionisiu Iuga de la manastirea Necula.
In anul 1884, mesterul Webern, din Medias, a construit, alaturi de biserica de lemn, o biserica noua de caramida, biserica ortodoxa cu hramul "Sfanta Treime", data in folosinta in 1894.
Referitor la populatia satului, documentul precizeaza ca localitatea avea 1.261 de locuitori, din care 1.189 romani, ceilalti unguri si evrei. Documentul se pare ca a fost intocmit in favoarea regimului existent, deoarece, asa dupa cum reiese din marturiile celor mai varstnici locuitori ai satului, populatia o formau numai romanii cu exceptia a 2-3 familii de evrei stabiliti aici ca negustori.
Ca toate satele, Bobohalma isi are legenda ei care spune ca, inca din vremea dacilor, pe cand erau atacati de romani, o parte a locuitorilor din inima Muntilor Apuseni s-ar fi retras pe meleagurile acestea, asezandu-se in padurea Clontului. Cu timpul, cei retrasi din calea atacatorilor straini s-au statornicit aici, in valea ingusta strajuita de doua dealuri domoale. Primele case au aparut in jurul unui izvor, ce zvacnea de sub un damb pietros. Izvorul s-a numit "Fantana harciogului", fiindca iesea ca dintr-o galerie de harciog. De sute de ani, acest izvor potoleste setea trecatorilor care bat drumul peste deal, dinspre Tarnaveni spre satele vecine, Chincius, Bord, Deag, Salcud si Petrilaca.
Legenda spune ca pe dambul din dosul izvorului traia cea mai batrana femeie dintre cei veniti aici si ca ei, satenii, i-ar fi zis locului "Dealul babei", ceea ce in limba maghiara ar corespunde cu Bobohalma.
Era un sat de pastori si de lucratori ai pamantului, cu terenuri putin fertile. Locuitorii erau saraci si isi agonisau cele necesare traiului, mai ales din pastorit, slujind la bogatasii din satele vecine si chiar pana departe pe Mures in Lechinta, iar pe Tarnava Mica pana in tinuturile Praidului. Cei ramasi acasa lucrau pe mosiile grofilor, iar mai tarziu pe cele ale boierului Pop Emil. Traiau in case mici, acoperite cu stuf sau paie, construite din schelet de lemn si bulgarite cu pamant amestecat cu pleava.
Dar vremurile grele au trecut, cedand locul altor vremuri noi care au deschis portile spre civilizatie si bobohalmenilor. De la an la an, satul si-a schimbat infatisarea. In locul caselor scunde, intunecoase, neincapatoare, au aparut constructii noi pe ulitele care coboara de pe dealuri spre drumul principal.
Orasul cel mai apropiat de sat, Tarnaveni, a devenit un punct de atractie culturala, economica si administrativa si pentru locuitorii Bobohalmei, ceea ce a influentat benefic modul de viata al satenilor. Din anul 1968 satul a devenit suburbie a orasului Tarnaveni. Dezvoltarea industriei in oras, caracterizata prin preponderenta locurilor de munca pentru barbati, a facut ca forta de munca necesara sa se completeze cu o mare parte a barbatilor din Bobohalma, care au constituit elementul de baza in unele sectii cheie ale Combinatului Chimic. Ca urmare, s-a impus asigurarea mijloacelor de transport in comun pentru muncitorii navetisti, ceea ce a atras amenajarea si pietruirea drumului principal pe o lungime de 3 km. Din 1969, in sat intra, de mai multe ori pe zi, autobuze de calatori, care fac legatura permanenta nu numai cu orasul-centru, dar si cu alte localitati mai apropiate sau mai indepartate.
Zestrea edilitar-gospodareasca a satului s-a imbogatit in perioada postbelica, incepand cu deceniul al VII-lea din secolul trecut. In anul 1961, a fost data in folosinta scoala noua, vechiul local fiind transformat in dispensar uman, care functioneaza si in prezent. A urmat apoi magazinul universal din centrul satului, care din 1967 functioneaza neintrerupt. De anii 1968, 1969 se leaga alte doua mari realizari cu valente pozitive asupra modului de a trai, de a munci, de a gandi: introducerea gazului metan si electrificarea satului. Nici nu se putea altfel, caci lampile cu pe-trol nu mai faceau fata cerintelor, nu se mai potriveau cu noile locuinte, erau depasite de timp. Au aparut mijloacele audio-vizuale, articolele electrocasnice, toate contribuind la imbunatatirea si infrumusetarea vietii satenilor. S-a dezvoltat si o viata culturala intensa, ale carei cerinte nu le mai putea satisface vechea cladire a caminului cultural. Si iarasi bobohalmenii s-au mobilizat, s-au intrecut pe ei insisi si au ridicat un nou si modern asezamant cultural, dat in folosinta in anul 1983.
Cu toate ca procesul de modernizare si-a pus pecetea pe viata materiala si spirituala a satului, desi noul pulseaza in toate domeniile, totusi ocupatia de baza a ramas agricultura, straveche indeletnicire a poporului nostru, precum si cresterea animalelor, in special a oilor si vitelor.
Scoala, ca factor de cultura si civilizatie, asigura instruirea si pregatirea tinerei generatii prin stradania cadrelor didactice: educatoare, invatatoare si profesori. Incepand cu anul scolar 1974-1975, in Bobohalma s-a introdus invatamantul liceal, tinerii absolvind 10 clase - treapta I de liceu, pana in 1989. Satul a dat societatii ingineri, medici, cadre didactice, tehnicieni si maistri si foarte multi muncitori calificati. Stabilirea tinerilor in centrele urbane a dus la scaderea numarului de elevi la scoala din sat.
Dupa 89 a inceput exodul tinerilor in afara granitelor tarii in special Italia
In august 2003 a avut loc dezvelirea si sfintirea Monumentului Eroilor a placii comemorative cu atestarea documentara a localitatii si a avut loc prima editie a sarbatorii fiii satului
La fel ca multe alte sate din Romania postdecembrista si Bobohalma este acum un sat inbatranit cu multe case nelocuite cu doar cativa copii la scoala si oarecum plin de viata doar in luna August cand marea majoritate a celor plecati in strainatate se intorc in concediu
[modificare] Populație
Etnic populația satului este majoritar formată din români.
 |
Acest articol despre o localitate din județul Mureș este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
