Bismarck (navă de război)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bismarck
{{{5}}}
{{{5}}}
Date generale
construit 1933–1936
lansat pe apă 14 februarie 1939
firma constructoare Blohm & Voss, Hamburg
nr. echipaj 2250+
a costat 196,8 milioane Reichsmark
' {{{descrie5A}}}
' {{{descrie5B}}}
' {{{descrie5C}}}
' {{{descrie5D}}}
Date tehnice
capacitate - proiectat: 41.700 t
- construit: 45.950 t
- maximum: 50.300 t
lungime 251 m
lățime 36 m
linia de plutire - proiectat: 8,68 m
- construit: 9,3 m
- maximum: 10,5 m
' {{{descrie9A}}}
' {{{descrie9B}}}
' {{{descrie9C}}}
sala de mașini 12 cazane pe 3 linii
elice cu trei pale Ø 4,70 m
capacitate de propulsie 138.000 WPS/155.000SHP overload
' {{{descrie14}}}
viteza maximă 30,1 noduri@50.000t@155.000shp
autonomie 8100 mile marine
cantitate combustibil 7.400 m³
' {{{descrie15C}}}
Armament la bord
' {{{descrie16}}}
' {{{descrie17}}}
' {{{descrie18}}}
artilerie grea 8 × 38-cm-L/52-C/34
4 turnuri duble
artilerie antiaeriană (8) 16 × 10,5-cm
(8)16 × 3,7-cm
12 × 2-cm
(4) 2 × 2-cm
avioane 4 avioane „ Arado Ar 196”
șalupe 16
' {{{descrie20}}}
' {{{descrie21}}}
' {{{descrie22}}}
' {{{descrie23}}}
' {{{descrie23A}}}
' {{{descrie23B}}}
' {{{descrie23C}}}

Bismarck a fost un cuirasat german din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Având un deplasament nominal de 41.700 tone și o greutate cu încărcătură completă de 53.200 tone, "Bismarck" era cea mai mare navă de război din istorie la data lansării sale la apă, în septembrie 1939. Echiparea și probele navei au durat până în aprilie 1941.

Context militar general[modificare | modificare sursă]

Bismarck reprezenta de asemenea nava-amiral a flotei germane, și cea mai mare navă de război lansată vreodată de șantierele navale europene. Acest record nu a fost depășit până în ziua de astăzi.

În urma unor pregătiri frugale, nava a fost trimisă în prima și ultima misiune de luptă în mai 1941, alături de crucișătorul greu "Prinz Eugen". În urma unei misiuni epice, hăituit fiind de peste 50 de nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și sabordat de echipajul sau în dimineața zilei de 27 mai 1941.

Soarta cuirasatului german a reprezentat un punct de cotitură în războiul naval, deoarece marile puteri au început să conștientizeze de vulnerabilitatea marilor nave de război în fața avioanelor lans-torpilă, fapt ce a determinat schimbarea priorităților de construcție. Astfel, Japonia, Marea Britanie și S.U.A. au început să pună accentul mult mai mult pe port-avioane, în detrimentul cuirasatelor.

Proiectul[modificare | modificare sursă]

"Bismarck" a fost proiectat între 1933-1934, în acord parțial cu tratatul de la Washington, care limita deplasamentul cuirasatelor la 35.000t. Proiectanții germani au descoperit repede faptul că o nava rapidă, bine înarmată și protejată nu se putea construi pe acest tonaj. De asemenea, canalul Kiel, care facea legătura între Wilhelmshaven și Marea Baltică, avea o adâncime minimă de 10,2 metri, ceea ce impunea restricții suplimentare tonajului navei (un tonaj mai mare presupunea un pescaj mai mare, și riscul ca nava să lovească fundul canalului). Luând în considerare restricțiile politico-diplomatice, tehnice, și geografice, inginerii germani au pus la punct la sfârșitul lui 1934 o navă militară cu următoarele caracteristici:

Dimensiuni:
251m lungime, 36m lățime, 10,5 metri pescaj maxim (cu încărcătură maximă)
Deplasament cu încărcătură de război: 53.500 tone

Construcția[modificare | modificare sursă]

Chila lui Bismarck și a navei-soră Tirpitz a fost începută în 1936. După 3 ani, scheletul navei era complet, și a început echiparea sa.
Oțelul folosit pentru construcție era St52, un oțel omogen foarte rezistent. Armura era montată şi distribuită după un algoritm complex, care anticipa cele mai probabile traiectorii ale proiectilelor inamice şi le bloca corespunzător. Deşi cea mai groasă porțiune a armurii nu depăşea 320mm (în vreme ce alte nave contemporane aveau armuri de 380 sau chiar 400mm), plăcile de blindaj erau în general dispuse în sistem dublu, cu o armură secundară poziționată în spatele armurii principale. Astfel, anumite porțiuni ale navei erau protejate de până la 540mm de oțel.

S-a pus accent deosebit pe calitatea materialelor utilizate. Astfel, plăcile de armură erau testate amănunțit, iar minereul de fier folosit era importat din Suedia. Testele făcute după război în Marea Britanie au arătat că armura folosită pe Tirpitz avea un conținut infim de impurități, fiind mai "pură" decât armura britanică a acelor ani. Din punct de vedere al rezistenței la spargere/rupere/perforație, centura cuirasată a lui Bismarck era comparabilă calitativ cu centurile cuirasate britanice, considerate cele mai rezistente din lume.

Armura:
[modificare | modificare sursă]

1) Orizontală:
Două punți blindate paralele, ce acopereau 70% din suprafața navei.

  • Puntea 1: oțel omogen grosime 50-80mm Whotan, duritate pe scara Brinell 220-240
  • Puntea 2: grosime 80-110mm Whotan, duritate pe scara Brinell 235-250

2) Verticală:

  • Centura cuirasată, ce acoperea 70% din lungimea navei și circa 50% din înălțimea bordajului
  • Centura superioară, aliaj special Krupp - Mb, Wh, Fe, Cr, Brinell 670-720, grosime 145mm
  • Centura centrală, din același aliaj, dar cu grosime de 320mm
  • Centura inferioară, cu grosime de 170mm (acoperea partea de sub apă)

3) Anti-torpilă:

Sistem de cilindri vidați, susținuți cu plăci de armură Whotan, cu grosimea de 45mm. Testele făcute în Japonia după război au arătat că sistemul anti-torpilă al lui Bismarck era capabil să absoarbă energia unor explozii de până la 900 kg TNT, în condițiile în care cele mai puternice torpile folosite în război nu aveau încărcături mai mari de 500 kg.

Armament[modificare | modificare sursă]

Artileria navei era compusă din 3 categorii de tunuri:

1) Artileria principală
8 tunuri de 380mm, grupate în 4 turele. Tunurile erau de producție Krupp, model SK38/C34-L52.
Viteza inițială a proiectilului era de 825-835m/s, iar dispersia turelelor era de circa 150m la 25.000m (considerând salve de 4 turele).
Rata normală de tragere era de 2 proiectile/minut/tun, dar în condiții de luptă sistemul de re-încărcare a dovedit ca o rată de tragere de 3.3 proiectile/minut era posibilă, pentru salve la distanță de maxim 20km.
Raza de acțiune a tunurilor era limitată de elevația maximă a turelelor, de 30*. Astfel, tunurile de 380mm de pe Bismarck puteau atinge o țintă situată la maximum 36,5km distanță.
Turelele erau blindate cu plăci de oțel de 190-340mm grosime, iar postamentul lor avea blindaj de 220-360mm.

Atât în teste cât și în condiții reale de luptă, aceste tunuri s-au dovedit a fi deosebit de eficiente.
2) Artileria secundară

12 tunuri de 150mm cu tragere rapidă, grupate în 6 turele, câte 3 pe fiecare bord al navei.

3) Artileria anti-aeriană

16 tunuri de 105mm, grupate în 4 turele cvadruple și 20 de tunuri duble de 20mm.


Propulsie[modificare | modificare sursă]

Cuirasatul german era echipat cu 12 boilere care trimiteau abur la 450-475*C către 3 turbine Blohm&Voss, fiecare dintre ele putând genera 51.666 cai putere.

Fiecare turbină era conectată la un ax cu lungimea de 50-55m, care punea în mișcare elicele navei. Fiecare elice avea diametrul de 4.7m și, la putere maximă, se puteau roti de 270 ori/minut.

Viteza maximă a navei era un secret militar, iar cercetările istoricilor din ultimii 50 de ani nu au ajuns la o concluzie certă. Cel mai probabil este că nava cu încărcătură maximă (53.000 tone) putea atinge circa 30 de noduri, respectiv 55,56 km/h.

Echipament de bord[modificare | modificare sursă]

Sistemul de conducere a focului

Functionare:
a) Inamicul era detectat fie de catre avioanele de la bord fie de catre directorul principal.
b) Distanta pana la tinta era estimata, iar estimarea era trimisa electronic calculatoarelor de bord
c) Viteza si orientarea tintei erau estimate, iar estimarile trimise catre calculatoare.

d) O serie de senzori de bord masurau viteza vantului, temperatura aerului, inclinatia relativa a navei proprii, temperatura din magaziile principale, etc, si trimiteau automat informatia la calculatoare.

e) calculatoarele de bord, situate in incaperi blindate, procesau in timp real situatia tactica si calculau rotirea turelelor si elevatia tunurilor, necesare pentru a trimite proiectile catre tinta.

f) calculatoarele transmiteau automat comenzi de dirijare a tunurilor pentru a lovi tinta in punctul in care urma nava inamica, la momentul impactului proiectilelor cu planul apei.

g) Se faceau corectii de tir manuale in functie de eroarea primelor salve fata de tinta.

Echipament

Radare:

Bismarck era dotat cu 3 radare Fumo23, productie 1939 si 6 directoare de tir.
Radarele operau pe frecventa de 368 MHz si aveau o raza maxima de 25 km, avand mai mult un rol de confirmare a distantei.

Directoare de tir:

Directorul principal, de tip Basigerat BG, situat in varful turnului blindat-prova, capabil sa descopere nave la pana la 35 km distanta. Eroarea la identificarea distantei era in general de 20m la 20 km si 50m la 30 km. Directorul principal avea 10.5m latime si 4m inaltime.
Directoarele secundare erau in numar de 5, unul plasat in turnul-blindat pupa si cate unul montat pe fiecare turela principala. Ele aveau o precizie mai slaba decat a directorului principal, eroarea de detectie fiind de peste 0.5% x distanta.
Alte echipamente:

- Echipament de bruiaj electronic
- Hidrofoane pentru detectia torpilelor si a submarinelor
- Sistem de de-magnetizare a chilei, care reducea foarte mult riscul de atasare a minelor magnetice

Avioane: 4 hidroavioane Arado 196, plasate in hangare de la centrul navei.

Probe și verificări[modificare | modificare sursă]

Echiparea lui Bismarck s-a incheiat la 24 August 1940. Din septembrie, au inceput testele si instruirea echipajului. Comandantul navei a fost numit Ernst Lindemann.
Intr-un test executat in octombrie 1940, la un deplasament de 43.000 tone, si o putere de 118.000cp, in apa de mica adancime, nava a obtinut o viteza de 28.36 noduri.
Manevrele de lupta si testele artileriei au inceput in noiembrie 1940.
Comandantul navei s-a declarat nemultumit de lipsa pieselor de schimb si a insuficientei ajustari a calculatoarelor de bord si a lifturilor de munitie.
Drept urmare, nava a reintrat in port pentru ca problemele sa fie rezolvate. Abia in martie 1941 au fost reluate testele, echipajul avand in aceasta perioada permisie pe perioada nedeterminata.
Testele din martie s-au dovedit a fi mai bune ca cele din noiembrie, insa existau destul de multe probleme tehnice serioase. In plus, cu doar 1 luna de experienta la bord, echipajul era departe de a fi "gata de lupta"
Cu toate acestea, decizia conducerii Kriegsmarine a fost de a porni un raid impotriva convoaielor din Atlantic. Cum nu existau prea multe nave disponibile, cuirasatul Bismarck si crucisatorul greu Prinz Eugen au fost desemnate pentru raid.

Misiunea Rheinübung[modificare | modificare sursă]

Bundesarchiv Bild 193-04-1-26, Schlachtschiff Bismarck.jpg

La inceputul lunii mai 1941, Bismarck si Prinz Eugen au inceput pregatirile de misiune. Navele au plecat din port la 19 mai 1941, inaintand spre nord- est pana in stramtoarea Danemarcei.
Royal Navy a fost anuntata de plecarea lor inca din data de 21 Mai, astfel ca Amiralitatea Britanica a avut timp sa intinda o retea de interceptie, compusa din circa 54 de nave de razboi, de diferite tipuri.


In seara zilei de 23 Mai, crucisatoarele grele Norfolk si Suffolk au luat contact radar cu navele germane. In acelasi timp, radarele de pe Bismarck au detectat navele britanice, iar capitanul a ordonat interceptia imediata. Bismarck a tras primele proiectile catre Norfolk, care s-a retras foarte rapid intr-un banc de ceata. Sesizand pericolul, capitanul englez a decis sa mentina o distanta de siguranta de 20 km fata de escadra germana.
Data fiind viteza superioara a crucisatoarelor britanice (32-33 noduri, fata de 30noduri Bismarck), ele se puteau indeparta in cazul in care navele germane incercau sa micsoreze distanta.
Astfel, din dimineata zilei de 24 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de britanici.
Informatiile transmise de cele doua crucisatoare au fost transmise catre reteaua de interceptare. Cele mai apropiate unitati erau crucisatorul de batalie Hood si cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugatoare.

Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un deplasament de 49.000t si atingea o viteza maxima de 30.5-31 de noduri, fiind inarmat cu 8 tunuri de 381mm L42.

Prince of Wales era un cuirasat foarte nou, din clasa King George Vth, echipat abia in martie 1941. Avea un deplasament de 43.000t si atingea o viteza maxima de 29 de noduri, fiind inarmat cu 10 tunuri de 356mm L45.

Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei

In dimineata zilei de 24 Mai, cele doua cuirasate britanice au interceptat navele germane, avand loc Batalia din Stramtoarea Danemarcei.
Hood si Price of Wales au atacat dinspre est spre vest, in timp ce navele germane navigau in coloana, pe directia generala sud-sud-vest. Astfel, cuirasatele britanice isi puteau folosi doar artileria din prova, in timp ce navele germane puteau dezlantui toate tunurile.
Hood a deschis focul de la peste 22 km, la ora 5:52 dimineata. Prince of Wales a deschis si el focul 1 minut mai tarziu.
Navele germane nu au raspuns, asteptand micsorarea distantei pentru a declansa un tir cat mai precis. La 5:58, dupa 4 minute de asteptare, Bismarck si Prinz Eugen au deschis focul cu toata artileria, cu o precizie nimicitoare.
La 5:59, Hood a fost lovit de 2 proiectile de pe Prinz Eugen si de 1 proiectil de pe Bismarck. La 6:00, alte 2 (sau 3) proiectile grele au lovit in plin nava-amiral a flotei britanice. Unul dintre aceste proiectile a perforat armura magaziilor de munitii, provocand explozia aproape instantanee a navei, care s-a rupt in 2 bucati si s-a scufundat imediat.
Germanii si-au concentrat apoi focul pe Prince of Wales, care a primit in 5 minute 8 lovituri (5 de pe Bismarck, 3 de pe Prinz Eugen), si s-a retras cu avarii serioase, sub o perdea de fum, cu mare parte din ofiterii seniori ucisi si cu 600 de tone de apa intrate in chila prin rupturile placilor de otel.

Urmărirea

Scufundarea navei-amiral "Hood" intr-o batalie de 8 minute a produs consternare si groaza in Marea Britanie. Winston Churchill a emis faimosul ordin "Scufundati cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevarata haituiala in Atlanticul de Nord.
2 portavioane, 3 cuirasate si 40 de nave mai mici (crucisatoare si distrugatoare) au inceput miscari convergente inspre ruta estimata a navei germane.
Intr-o miscare curajoasa, cuirasatul Prince of Wales, desi avariat si cu viteza limitata la 26 de noduri, a incercat sa intercepteze din nou navele germane, escortat fiind de crucisatoarele Suffolk si Norfolk. Batalia, purtata in seara zilei de 24 mai, s-a purtat intre 20 si 30 km, Suffolk fiind incadrat de cateva ori de salvele de pe Bismarck si fortat sa se retraga. Prince of Wales si Bismarck au schimbat circa 20 de salve, fara rezultat, din cauza distantelor foarte mari. Treptat, navele britanice au ramas in urma, iar o manevra indrazneata a capitanului lui Bismarck a pierdut contactul radar definitiv.

Prinz Eugen s-a separat de Bismarck in seara zilei de 24 mai, urmand o alta ruta catre portul francez Brest. Crucisatorul avea sa ajunga fara incidente in port, in 28 mai.

Cateva zeci de hidroavioane ale pazei de coasta britanice au inceput o cautare frenetica a navei germane. Abia pe 26 mai acesta a fost descoperit, in sud-estul insulelor britanice.
Portavionul Victorious a lansat 12 avioane lans-torpila, care au reusit 1 sau 2 lovituri asupra navei germane.
Cu toate acestea, armura deosebit de rezistenta a rezistat cu brio, si Bismarck continua goana cu 24-25 de noduri.
Iesit din raza de actiune a lui Victorious, Bismarck a intrat in raza de actiune a port-avionului Ark Royal, care a lansat 2 valuri a cate 15 avioane lans-torpila. Trecand prin barajul anti-aerian destul de ineficient, avioanele britanice au reusit inca 2 lovituri cu torpile: 1 in centrul navei, care a cauzat foarte putine avarii, si o a doua fatala, in zona pupa, blocand ambele carme ale navei.
Incercarile de deblocare a carmelor au dat gres, iar viteza navei a scazut simtitor, la 12-15 noduri. In plus, avand carmele blocate, Bismarck se putea deplasa doar ca un tramvai, pe o directie prestabilita. Din nefericire, aceasta directie era tocmai cea din care se apropiau unitatile grele ale HOme Fleet - cuirasatele King George Vth, Rodney, 2 crucisatoare grele, 1 crucisator usor, escortate de 4 distrugatoare.
Ultima noapte

Crucisatorul usor Sheffield l-a interceptat pe Bismarck in seara zilei de 26 mai. De la 12 km, Bismarck a deschis foc cu turelele prova, incadrand instantaneu nava britanica. Desi nici un proiectil nu l-a lovit direct, schije de obuz au perforat usor armura crucisatorului englez, provocand moartea a 6 membri ai echipajului si ranirea a inca 9. Sheffield s-a retras sub o perdea de fum, in noapte, asteptand sosirea intaririlor.

Noaptea, cele 4 distrugatoare din escorta escadrei grele au realizat atacuri cu tunurile si torpilele. Focul de pe Bismarck le-a tinut la distanta de peste 6 km, iar atacul cu torpile a fost in consecinta ineficient.

Ultima bătălie - 27 Mai 1941. Scufundarea

Dupa respingerea a 3 valuri de avioane si a atacurilor de noapte, echipajul de pe Bismarck era extenuat (practic nu dormisera deloc din seara de 24 mai).

Starea marii se inrautati, o furtuna de forta 10 maturand Marea Nordului. Pe la ora 8:00 dimineata, King George Vth si Rodney l-au detectat pe Bismarck. Li s-au alaturat crucisatoarele grele Dorsetshire si NOrfolk
Din cauza valurilor de 4-5 metri, viteza lui Bismarck a scazut si mai mult - la 7-8 noduri - in conditiile in care adversarii se apropiau cu 23-28 de noduri.
La 8:40, navele britanice au deschis focul de la 21 km distanta. Bismarck a raspuns imediat, 3 minute mai tarziu coloane de apa incadrand pe "Rodney". De teama sa nu fie lovit, capitanul de pe Rodney a ordonat modificarea cursului, ceea ce a condus la dereglarea echipamentului de tir. Abia 20 de minute mai tarziu s-a obtinut prima lovitura asupra lui Bismarck, care i-a blocat turelele prova (Anton si Bruno).
Cu toate acestea, cuirasatul german a continuat sa traga bine, avariind usor (cu schije) pe Rodney si incadrandu-l de 2 ori pe King George Vth.
La 9:02 insa, turnul de conducere a focului a fost lovit in plin de 1 sau 2 proiectile de 406mm. La 9:15, si turnul blindat secundar a fost scos din lupta, astfel ca nava germana a ramas fara un "sistem nervos" capabil sa raspunda provocarilor.
A urmat un tir de baraj, navele britanice apropiindu-se pana la 3 km distanta si tragand in plin.
Cel putin 70 de proiectile de 356 si 406mm si 300 de proiectile de 203mm au lovit cuirasatul german in agonie. 4 sau 5 torpile lansate de escadra britanica si-au gasit de asemenea tinta. Cu toate acestea, Bismarck continua sa pluteasca, desi suprastructurile erau cuprinse de flacari.
Capitanul a dat ordinul de sabordare la 10:05, iar la 10:10, acesta a fost executat. Echipajul a deschis valvele etanse, provocand inundarea brusca a navei. La 10:30, Bismarck s-a scufundat, impreuna cu circa 400-500 de membri ai echipajului.

După bătălie[modificare | modificare sursă]

Peste 1500 de supraviețuitori de pe Bismarck se zbăteau în apa înghețată. Crucișatoarele britanice au inceput să îi culeaga, dar după ce au salvat doar 115 oameni, s-a dat alarma de atac submarin. Într-adevăr, un U-boot german se afla in zona, dar acesta nu mai avea torpile, deci nu a putut ataca. Desigur că acest fapt nu avea cum să fie cunoscut de comodorul britanic, care a ordonat retragerea cu toată viteza a escadrei din zona periculoasă. Astfel, circa 1400 de marinari au fost lăsați în apa înghețată.

Victoria asupra lui Bismarck a fost sarbatorita triumfal în Marea Britanie. În Germania, pierderea celei mai mari nave de război l-a determinat pe Hitler să blocheze pentru tot restul războiului raidurile marilor nave de suprafață, preferând expunerea submarinelor și a distrugătoarelor.
În consecință, nava-soră a lui Bismarck - Tirpitz, și-a petrecut cariera mai mult în porturi și fiorduri neavând șansa de a-și demonstra capacitatea de luptă în condiții reale.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bismarck