Biserica de lemn din Tău

Poziționare
Biserica de lemn din Tău

Localitate	sat Tău; comuna Roșia de Secaș
Țara	România
Adresa	Str. Gruiului 116
Edificare
Data începerii construcției	sec. XVIII
Data finalizării	sec. XIX
Clasificare
Cod LMI	AB-II-a-B-00370
Cod RAN	6958.02
Modifică date / text

Biserica de lemn din Tău, aflată în localitatea cu același nume din comuna Roșia de Secaș, județul Alba, datează din secolul XVIII.^[1]. Hramul bisericii este „Sfântul Gheorghe”. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul: AB-II-a-B-00370.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Considerente de ordin istoric și constructiv fixează construcția în sec. al XVIII-lea, anul1820 marcând o etapă importantă de renovare, prin prelungirea, cu cel puțin trei metri, a navei spre vest și lărgirea pereților absidei. Acest lăcaș este posibil să fi fost edificat în 1733, fiind atestat de istoricul parohiei din anul 1780. Pereții înscriu un plan dreptunghiular cu absida, care este decroșată, poligonală cu cinci laturi. Lungimea totală a construcției este de 16 m, înălțimea și lățimea fiind de 6 m. Bârnele pereților au o grosime de 10 cm și lățimea de 20 cm. În interior decorația din anul 1820 a fost realizată de Sava, zugravul din Laz, peste o pictură veche. Biserica adăpostește și șapte icoane pe lemn și un clopot inscripționat în anul 1834, chiar dacă proveniența lui nu este cunoscută.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice

Cucui, Elena-Daniela și Dumitran, Ana (2008). „Prezențe artistice la biserica de lemn din Tău”. Studia Universitatis Babeș Bolyai - Theologia Catholica (3/2008). 3: 143–160.

Studii regionale

Cristache-Panait, Ioana (1987). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, Mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei.
Cristache-Panait, Ioana (1993). Arhitectura de lemn din Transilvania, 1. Județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6.