Biserica de lemn din Mănăstioara-Siret

Biserica de lemn din Mănăstioara-Siret.

Biserica de lemn cu hramul Sfântul Dumitru din Mănăstioara-Siret a fost construită în jurul anului 1730 de Ioan Sbiera în satul Mănăstioara, astăzi cartier al orașului Siret (județul Suceava). Ea se află în cimitirul ortodox al localității. Acest lăcaș de cult mai este cunoscut și sub denumirea de biserica Sbierenilor.

Biserica de lemn din Mănăstioara-Siret nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, deși are o vechime mare.

Istoric

Biserica de lemn din Mănăstioara-Siret a fost construită în jurul anului 1730 în satul Țibeni și avea inițial hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august). Ctitorul bisericii este Ioan Sbiera , de aceea lăcașul de cult mai este numit și astăzi Biserica Sbierenilor. Biserica a fost mutată ulterior la ieșirea din orașul Siret, în Drumul Sucevei, în locul numit Seliște (=loc unde a fost cândva un sat), numit și Satul Vechi. Deoarece lăcașul de cult avea inițial hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august), iar în acea zi se organiza și bâlciul orașului, hramul bisericii a fost schimbat în cel de „Sfântul Dumitru” (26 octombrie).

Satul Vechi era locuit de un număr mic de familii de români. Pe lângă aceștia, lângă pârâul de sub Dealul Horaiț, s-au așezat în secolul al XIX-lea câteva familii de emigranți ruteni. Cu acordul tacit al autorităților, ei și-au întemeiat o așezare lângă pârâul de sub Dealul Horaiț pe care au numit-o „Staroe Selo”, o traducere liberă a toponimului Seliștea. Așezarea se afla în apropiere de Biserica Uspenia. Pe hărțile militare austriece așezarea apărea sub numele de „Russnakendorf” („Satul rusnacilor”, în limba germană), iar popular i se spunea „Russnaken” sau „Ruși”.

Mica comunitate de greco-catolici ruteni folosea pentru slujbele religioase Biserica Sbierenilor, care se afla în apropierea satului lor. Preotul rutean Ftoma Kalisiewicz a fost numit în anul 1810 ca administrator parohial al Parohiei Ortodoxe Uspenia, el îngrijindu-se de asistența spirituală a credincioșilor greco-catolici. Misionarul greco-catolic rutean Aleksei Studinecki a vizitat în 1811 orașul Siret și i-a convins pe greco-catolicii ruteni să ceară administrației guberniale de la Lemberg să aprobe înființarea unei parohii greco-catolice în oraș. La începutul anului următor (1812), Siretul a fost vizitat de misionarul Vasili Terlecki; cu acel prilej, preotul Ftoma Kalisiewicz a acceptat să treacă la greco-catolici, împreună cu majoritatea enoriașilor săi.

Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice în Bucovina. Astfel, prin Ordinul nr. 1524 din 1 mai 1812 al Guberniului de la Lemberg s-a înființat un capelanat greco-catolic la Siret, care a fost condus de preotul Ftoma Kalisiewicz. Autoritățile au cedat biserica Sbierenilor către comunitatea greco-catolică ruteană, iar credincioșii ortodocși din apropiere au fost arondați Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn.

Parohia ortodoxă „Sf. Dumitru” a fost înființată în anul 1826, preotul Vasile Burlinschi fiind numit ca paroh. Acesta nu le-a mai permis credincioșilor greco-catolici ruteni să-și țină acolo slujbele religioase. Parohia „Sf. Dumitru” a fost desființată în anul 1833, biserica de lemn devenind o simplă biserică de cimitir. Deoarece satul Russnakendorf devenise o mahala a orașului Siret, enoriașii fostei parohii „Sf. Dumitru” au fost arondați Parohiei „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din centrul orașului.

În jurul anului 1800, când s-au oprit înmormântările în cimitirul Bisericii "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul", în jurul Bisericii „Sf. Dumitru” a fost amenajat cimitirul ortodox din Siret. Cimitirul s-a extins an de an, gardul de lemn a fost dărâmat, iar în deceniul al optulea al secolului al XIX-lea a fost construit gardul de piatră actual. În 1890 s-a amplasat actuala poartă-grilaj, la intrarea în cimitir.

Biserica „Sf. Dumitru” a fost acoperită cu șindrilă în 1858 de Lazăr Ienachevici, după ce era să fie dărâmată de austrieci. Acoperișul ei a fost refăcut în 1889 de Nicolae Sbiera. Biserica a fost extinsă în anul 1909 și îndeplinește în prezent rolul de biserică a cimitirului ortodox. Inițial acoperită cu șindrilă, biserica are în prezent învelitoare din tablă.

În curtea bisericii se află și un turn clopotniță din lemn. În cimitirul bisericii se află înmormântați preotul George Piotrovschi, ziaristul și scriitorul siretean Mihai Teliman (1863-1902), profesori de la Liceul „Lațcu Vodă” din Siret ș.a.

Arhitectura bisericii

Biserica de lemn din Mănăstioara-Siret este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu de piatră. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri vopsite în culoarea portocalie. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă, cu o turlă pe naos.

Monumentul are formă de cruce, cu abside laterale pentagonale și cu absida altarului pentagonală și decroșată. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși (una în pridvor și cealaltă în altar).

În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar.

Imagini

• 

  Biserica de lemn

• 

  Vedere dinspre sud-est

• 

  Biserica de lemn

• 

  Latura nordică

• 

  Absida altarului

• 

  Uşa de intrare în altar

• 

  Turnul clopotniţă

• 

  Turnul clopotniţă

• 

  Turnul clopotniţă

• 

  Turnul clopotniţă

• 

  Praznicarul

• 

  Mormântul ziaristului şi scriitorului siretean Mihai Teliman (1863-1902) din cimitirul bisericii

Vezi și

• Mănăstioara (Siret), Suceava

Bibliografie

• Simeon Reli - „Orașul Siret în vremuri de demult. Din trecutul unei vechi capitale a Moldovei” (Cernăuți, 1927), p. 119-125.
• I.Gh. Sbiera - „Familia Sbiera, după tradițiune și istorie” (1899), p. 73-83.

Legături externe

• Biserici de lemn din România (CIMEC)