Biserica de lemn din Galu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Monument istoric.svg Biserica de lemn din Galu Biserica de lemn din Mănăstirea Bârsana.jpg
Biserica de lemn din Galu01.jpg

Vedere de ansamblu, foto 2009

Hram Sfântul Gheorghe
Confesiune Ortodoxă
Construită în Încrustație în pridvor cu anul 1818
Atestare Evanghelie din București: Menționată în 8 noiembrie 1780
Meșter(i) Iconostasul creat de Ion Zugravul de la Răpciuni
Turle 1
Cod LMI NT-II-m-B-10619
Amplasare 47°7′30″N 25°54′22″E / 47.12500°N 25.90611°E / 47.12500; 25.90611
Localitate Galu
Biserica de lemn din Galu se află în Romania
{{{alt}}}

Biserica de lemn din Galu aflată în nord-vestul Comunei Poiana Teiului - Județul Neamț, a fost construită în anul 1818. Are hramulSfântul Gheorghe”, aparține cultului ortodox și administrativ depinde de Protopopiatul Ceahlău - Arhiepiscopia Iașilor - Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Clădirea se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI:NT-II-m-B-10619[1].

Istoric[modificare | modificare sursă]

Însemnarea de deasupra pridvorului, în ceea ce privește data construirii edificiului trimite la anul 1818, dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la București menționează că aceasta a fost dăruită bisericii din satul Galu în 8 noiembrie 1780. Ar rezulta că actuala biserică s-a construit la începutul veacului al XIX-lea pe locul unui lăcaș mai vechi de anul 1780 distrus în împrejurări încă necunoscute.

Trăsături[modificare | modificare sursă]

Clădirea este realizată în stil moldovenesc cu unele influențe transilvane, explicația fiind transferul populațional la sfârșitul secolului al XVIII-lea, din Transilvania spre Valea Bistriței moldovenești.

Biserica are caracteristici rar reunite în arhitectura aceleiași construcții: folosirea exclusivă a lemnului, chiar și la îmbinări, proporții miniaturale echilibrate, stil pur și execuție caracterizată de măiestrie.

Planul cruciform a fost dezvoltat spre sud cu un pridvor deschis, având câte patru colonete[2] de lemn pe laturile de la intrare. Acoperișul de șiță[3] lasă să se întrevadă elementele de bază ale edificiului: altarul, absidele laterale și încăperea pătrată a clopotelor situată deasupra pridvorului, iar pereții din bârne de brad îmbinate în "coadă de rândunică" pun în evidență măiestria celor care au lucrat aici folosind numai cuie de lemn.

Interiorul căptușit cu scânduri de brad, este împărțit printr-un perete de dulapi în care a fost tăiat un gol în arcadă, reliefând astfel structura sistemului de boltire cu planșeu drept în pronaos și bolți cu fâșii curbe în plan octogonal în naos și altar. Ancadramentul[4] ușii de la intrare este împodobit cu un brâu încrustat, neterminat, iar catapeteasma realizată de către Ion Zugravul de la Răpciuni, etalează în ornamentica sculpturală o îmbinare de motive populare specifice Văii Bistriței.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn de la Galu, vedere din sud-vest, 2009

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lăcașuri de cult din România
  2. ^ COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Inv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette, cf. it. colonnetta. Sursa: DEX '98
  3. ^ ȘÍȚĂ, șițe, s.f. Bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; p. ext. șindrilă. – Din scr. štica. Sursa: DEX '98
  4. ^ ANCADRAMÉNT, ancadramente, s.n. Chenar decorativ în relief care înconjură o ușă, o fereastră etc. - Din fr. encadrement.Sursa : DEX '98

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]