Biserica de lemn din Dumbrăvița
Biserica de lemn din satul Dumbrăvița, comuna Ilia, județul Hunedoara, a fost construită la începutul sec. XVII. Are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Biserica figurează pe lista nouă a monumentelor istorice, cod LMI HD-II-m-A-03313.
Cuprins |
[modificare] Istoric și trăsături
Dumbrăvița și-a luat numele de la pădurile de stejar ce acoperă dealurile satului, dumbravă însemnând „pădure de stejar". Satul este atestat documentar la anul 1453. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae" se află pe un deal izolat la o anumită depărtare de ulițele satului, tradiția orală susținând că în vechime vatra Dumbrăviței se afla pe lângă biserică.
Pereții edificiului, așezați pe o fundație rudimentară, formată din câteva lespezi de piatră brută, descriu forma dreptunghiulară, cu capetele de est si vest poligonale, cu 3 laturi, în prelungirea navei. Dimensiunile monumentului sunt modeste, pereții fiind realizați din bârne de stejar prinse în coadă de rândunică și „mădulari". Deasupra pronaosului se ridică o clopotniță scundă, construită din scândură, cu un mic foișor simplu, terminată cu un coif cu baza circulară, aproape conic, învelit în șiță. Acoperișul, de 2 ori mai înalt decât pereții lăcașului și cu pante repezi, este învelit cu șiță. Pisania de deasupra ușii consemnează faptul că „În zilele cinstitului de Dumnezeu iubit împăratul Iosif s-au zugrăvit această sfântă biserică, 1763. " Pictura aparține cărturarului polivalent, zugrav și copist Ioan sau Urean cel Tânar, cel care a realizat și impresionantul ansamblu iconografic de la Valea Lungă.
[modificare] Bibliografie
- Cristache-Panait, Ioana: Arhitectura de lemn din județul Hunedoara, București 2000.
- Greceanu, Eugenia (1983). „Tehnică și măiestrie în arhitectura de lemn a județului Hunedoara”. Monumente Istorice și de Artă 1983 (I): 59-65.
