Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Paul (Ottmarsheim)

Église Saint-Pierre-et-Saint-Paul Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Paul
Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Paul
Informații generale
Confesiune	romano-catolică
Hram	Sfinții Petru și Pavel
Jurisdicție religioasă	archidiocèse de Strasbourg[*][[archidiocèse de Strasbourg (Catholic archdiocese in France)|​]]
Tip	biserică abațială
Țara	Franța
Localitate	Ottmarsheim, Alsacia
canton	Cantonul Illzach
Coordonate	47°47′13″N 7°30′25″E ({{PAGENAME}})
Date despre construcție
Stil arhitectonic	stil romanic
Ctitor	Rudolf I de Altenburg
Istoric
Data începerii	1049
Perioadă construcție	1030-1049 ?
Localizare

47.7877.5077

Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Paul, în franceză Église Saint-Pierre-et-Saint-Paul, din Ottmarsheim, este o veche biserică abațială și colegială din Alsacia.

Ea are particularitatea de a avea un plan octogonal preluat de la capela imperială din Aachen, ceea ce o face una dintre bisericile romanice celebre de pe Rinul superior.

Abația a fost fondată de Rudolf I de Altenburg, din familia Habsburg, prin anul 1030. Biserica a fost consacrată de papa Leon al IX-lea în 1049.

Edificiul a fost clasat monument istoric la 1 octombrie 1841 (cod MH 1841).

Istoric

Domeniul Ottmarsheim este menționat pentru prima oară în 881. Numele ar putea veni de la Othmar, abate de Sankt Gallen. Abația Sankt Gallen poseda, într-adevăr, bunuri în împrejurimi.

Prin anul 1030 contele Rudolf I de Altenburg, din familia de Habsburg, a construit pe domeniul său o mănăstire dedicată Fecioarei Maria pentru călugărițele din ordinul benedictin. Rudolf I de Altenburg aparține unei familii din Argovia. Fratele său, Radbot a fondat abația din Muri. Unchiul său, Wernher, era episcop de Strasbourg. Episcopul Wernher a întreprins începerea construirii Catedralei Notre-Dame din Strasbourg. Împreună cu Radbot a construit castelul Habsburg, care a dat numele său dinastiei.

Papa Leon al IX-lea a consacrat în 1049 biserica abațială. A promulgat atunci o bulă prin care a plasat mănăstirea sub protecția Sfântului Scaun, căruia maicile îi datorează o redevență.

Rudolf I de Altenburg a murit prin 1055. Tradiția spune că a fost înmormântat în biserică.

La 29 ianuarie 1063 Henric al IV-lea i-a confirmat Cunégondei, văduva lui Rudolf I de Altenburg, privilegiile pontificale ale abației.

Apoi la 1 martie 1064, împăratul Henric al IV-lea i-a confirmat Cunégondei posesiunile abației în Sundgau, la vest de Rin.

La cererea abatesei (stareței) Évanchilde, papa Eugen al III-lea a reînnoit, la 21 mai 1153, privilegiile acordate abației de către papa Leon al IX-lea, care sunt:

• protecția Sfântului Scaun,
• scutirea de la jurisdicția episcopatului diocezan,
• libera alegere a abatesei (stareței),
• alegerea avocatului din rândul membrilor familiei lui Rudolf de Altenburg.

Clopotniţa

Interior

Bibliografie

• fr Hans Haug, Alsace romane, Éditions Zodiaque, La Pierre-qui-Vire 1982 ISBN 2-7369-0064-2
• fr Dictionnaire des églises de France, Belgique, Luxembourg, Suisse (Tome V-A) - Robert Laffont - 1969
• fr Germain Sieffert - Ottmarsheim - présenté au Congrès archéologique de France, 136^ème session, Haute-Alsace de 1978 - Société Française d'Archéologie.
• de Hans Jakob Wörner/Judith Ottilie Wörner-Hasler, Abteikirche Ottmarsheim. Kunstverlag Josef Fink, Lindenberg 2002.
• de Wolfgang Braunfels, Die Welt der Karolinger und ihre Kunst, München 1968, ISBN 3-7667-0012-X.
• de Winfried Nerdinger, Perspektiven der Kunst, Oldenbourg 2006, ISBN 3-486-87517-5.