Biertan, Sibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Biertan
—  Comună  —
Localizarea în cadrul judeţului
Localizarea în România
Coordonate: 46°08′23″N 24°31′25″E / 46.13972, 24.52361
Ţară	România
Judeţ	Sibiu
Statut	Centru de comună
Atestare	1224
Sate componente	Biertan, Copşa Mare, Richiş
Guvernare
- Primar	Cornel Raţiu (PSD, ales 2008[1])
Suprafaţă
- Total	97,26  km²
Populaţie (2002)
- Total	3,002 locuitori
- Densitate	30.88 loc./km²
Fus orar	EET (UTC+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
Cod poştal	557045
Prefix telefonic	+40 x69 [2]
Site: Comuna Biertan (ro)

Biertan (în germană Birthälm, în maghiară Berethalom) este o comună din judeţul Sibiu, Transilvania, România. Este situată la cca 80 de km de Sibiu. A fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1224.

Cuprins 1 Istoric 2 Arhitectura 3 Obiectiv memorial 4 Personalităţi 5 Surse bibliografice 6 Vezi şi 7 Legături externe 8 Galerie de imagini 9 Note

[modifică] Istoric

Biertanul face parte dintre primele aşezări germane din Ardeal fiind cuprins în cele "Două Scaune" (Mediaş şi Şeica) în Diploma Andreeană (Andreaneum)^[3] din 1224. Localitatea Biertan este atestată documentar in 1283, intr-un document alături de Mediaş şi Moşna, toate trei localităţile aflate intr-o competiţie acerbă pentru obţinerea centrului administrativ al celor "Doua Scaune". Astfel fiecare din cele trei localităţi încercă să-şi măreasca renumele printr-o construcţie sacră mai impunătoare şi ornamentală.

În 1397 este atestat ca cetate. Ca orice aşezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul franconic al sirurilor de case în jurul unei piete centrale, deasupra careia se înalţă impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renaşterii, apărat fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri şi bastioane medievale. Prima incintă a cetăţii este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicat şi prima biserică (Sf. Maria). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu.

Timp de 300 de ani, între 1572 şi 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăţi ţărăneşti din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunităţii evanghelice din Transilvania, localitatea câştigând în importanţă spiritual - religioasă ceea pierduse în plan administrativ în defavoarea Mediaşului. În 1704, cetatea, deşi foarte puternică, a fost luată prin surprindere de curuţi, şi devastată de aceştia; în timpul ocupaţiei curuţilor aceştia au furat vasele preţioase de cult, documente inestimabile şi au violat criptele episcopilor în căutare de tezaure.

În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma Inocenţiu Micu-Klein a organizat o conscripţiune^[4] în Ardeal, în localitatea Bertán erau recenzate 35 de familii româneşti. Cu alte cuvinte, în Biertanul anului 1733 trăiau circa 165 de români. Aceştia, însă, nu aveau nici preot şi nici biserică. Denumirea satului, Bertán^[5], era redată în ortografie maghiară întrucât rezultatele recensământului urmau să fie date unei comisii formate din neromâni, şi în majoritate unguri^[6].

În 1775, în apropierea Biertanului, în pădurea Chimdru a fost descoperit Donariul de la Biertan, obiect ritual des invocat pentru a argumenta prezenţa unei populaţii creştine vorbitoare de limba latină în regiunea Daciei în secolul al IV-lea.

Odată cu prăbuşirea comunismului, creşte numărul saşilor care părăsesc Biertanul cu destinaţia Germania. Dacă în anul 1977 locuiau în Biertan 1613 saşi, în anul 1992 Biertanul număra doar 280 locuitori saşi.

[modifică] Arhitectura

Complexul arhitectural medieval este alcătuit din biserica şi centura de fortificaţii, fiind amplasat în centrul aşezării, pe un deal. Biserica de tip hală, ocupa partea centrală a complexului, fiind construită între anii 1490 şi 1520 în stilul gotic târziu, fiind ultima din Transilvania înălţată în acest stil. Construcţie monumentală, de mari dimensiuni, are trei hale de înălţimi egale. Intrarea se face prin trei porţi: de vest, de nord şi de sud. Meşterii din Viena şi Nürnberg sunt părinţii spirituali ai celor care au realizat între 1483 şi 1513 splendidul altar poliptic al bisericii de aici, cel mai mare din ţară, cu cele 28 de panouri pictate ale sale. Amvonul, sculptat în piatra, din 1500, deşi opera meşterului Ulrich din Braşov, trădează puternica influenţă sud-germană.

Iar stranele din cor sunt caracterizate de George Oprescu astfel: "Mobilierul este de speţă rară şi foarte valoros. Stalurile, adică stranele din cor, de la începutul secolului al XIV-lea, sunt decorate cu benzi de ornamente gotice... Este decoraţia ce o întâlnim pe mobilele de acest fel din Germania şi Elveţia, cu nimic inferioare acestora, aşa încât putem zice că la Biertan se găsesc strane, lucrate la noi, de tâmplari ardeleni, care ar putea figura în orice mare muzeu de arta aplicata".^[7]

De faimă internaţională se bucură uşa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meşterii locali în anul 1515 şi care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris şi care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepţionalelor intarsii şi a sistemului original de închidere, care funcţioneaza şi astăzi. Fortificaţiile din jur sunt considerate drept cele mai puternice din Transilvania, de la o cetate ţărănească. Are trei rânduri de ziduri, 6 turnuri şi 3 bastioane construite în etape diferite începând cu secolul al XIV-lea. La partea superioară are un coridor de apărare, ceasul şi clopotele. Turnul „mausoleu” este amplasat la nord-est şi are la parter un mausoleu care adăposteşte, din 1913, mormintele prelaţilor acestei biserici.

Pietrele, adevărate opere de arta, au fost realizate de Nicolaus Elias din Sibiu. Turnul catolicilor situat pe latura sudică, a fost capela pentru catolici după reformă.

În bastionul estic era pe vremuri carcera unde erau închişi soţii şi soţiile acestora în cazul în care se certau. Li se dădea o singură farfurie, lingură, furculiţă, cană şi un singur pat pe tot timpul şederii. De obicei, ieşeau de acolo împăcaţi fără a se mai apela la justiţie. În partea de sud-vest se afla Turnul Slăninilor. În secolul al XVI-lea s-a construit cea de-a treia centură de ziduri pe laturile de est, vest şi sud ale cetăţii. Turnul Închisorii era situat în partea de nord-vest, dar în 1840 a fost demolat pentru a se construi o şcoală. Pe centura a treia au fost ridicate Turnul de poartă, pe latura sudică, Turnul Ţesătorilor în partea de vest. Accesul în interior spre biserica se face printr-o scară acoperită, lungă de 100 m, care porneşte din piaţa centrală a satului, de lângă turnul paznicului.

La capătul de sus al scării, lângă biserică se poate vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau aşezaţi cei ce făceau rele în cursul săptămânii spre a fi văzuţi de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa şi integra în colectivitatea aşezării. Astăzi, această veche aşezare săsească este cunoscută în lume datorită bisericii-cetate, inclusă în 1993 pe lista momentelor patrimoniului mondial a UNESCO. Biserica-cetate de aici, cu hranul Sfânta Maria, a fost restaurată prin donaţii făcute de originari din Biertan răspândiţi în Europa, Statele Unite ale Americii şi Australia. Şeful proiectului de restaurare, arhitectul Hermann Armeniu Fabini, a fost distins în 1991 cu medalia "Europa Nostra".^[8]

În anul 1775, în apropierea Biertanului, în pădurea Chimdru a fost descoperit un obiect ritual, cunoscut sub numele de Donariul de la Biertan, des invocat pentru a argumenta prezenţa unei populaţii creştine vorbitoare de limba latină în Transilvania secolului al IV-lea.

[modifică] Obiectiv memorial

Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Monumentul este amplasat în strada Avram Iancu nr. 2, în fata şcolii generale. Acesta a fost dezvelit în anul 1939, în memoria eroilor români din Primul Război Mondial. Monumentul, înalt de 3,5 m, este compus din beton mozaicat, împrejmuirea fiind realizată cu un gard din beton. Pe monument sunt inscripţionate numele a 38 de eroi români şi cuvintele: „Ridicat acest semn de cinstire şi de recunoştinţa a trecutului de către românii din comuna Biertan, în anul domnului 1935, Ziua Eroilor, din iniţiativa membrilor Societăţii foştilor luptători din Biertan“.

[modifică] Personalităţi

• Artur Phleps (1881-1944), general
• Sara Römischer. Aceasta a fost casa Sarei Römischer, un locuitor îndelungat al Biertanului, care a trecut la cele veşnice în anul 2006. Deşi nu a fost faimoasă în tradiţionalul sens al cuvântului, povestea ei este reprezentativă pentru ceea ce au trăit mulţi saşi din Transilvania în Biertan după Al Doilea Război Mondial. Sara a fost deportată în Siberia în 1945, într-o zi insorită de ianuarie. A supravieţuit, şi după cinci ani grei s-a întors în satul natal Biertan pentru a-şi creşte copiii, în continuare cu foarte mari greutăţi. Vizitaţi Siebenbürgische Zeitung pentru o traducere in limba engleza a povestii ei cutremuratoare, sau vizitati pagina in limba germana

[modifică] Surse bibliografice

• ADAC Straßenatlas Ost-Europa, ADAC e. V. München, 1993.
• Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Ediţia a 5-a Auflage, Sibiu/Hermannstadt, 2002.
• George Oprescu, (1956), Bisericile-cetăţi ale saşilor din Ardeal (Monografie).
• Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu Klein (1728 - 1751), Tipografia Seminariului archidiecesan gr.-cat., Anul Domnului 1900. Dela s. Unire 200. Blaş[Blaj]

[modifică] Vezi şi

• Aşezări săseşti cu biserici fortificate din Transilvania
• Locuri din patrimoniul mondial

[modifică] Legături externe

• galerie foto
• Obiective româneşti incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO
• Informaţii şi fotografii
• Pagina comunei Biertan
• Biertan
• Biserici Fortificate din Transilvania

[modifică] Galerie de imagini

Turn	Biserica fortificată - se vede sistemul de 3 ziduri fortificate	Donariul de la Biertan	Placă comemorativă a descoperirii donariului
Fosta casă Sara Römischer de pe vechea stradă „Kirchgasse” din Biertan	Această clădire mică se află lângă biserică (exista obiceiul ca aici să fie închişi timp de 2 săptămâni cuplurile care doreau să divorţeze) [9]	Timbru reprezentând localitatea Biertan	Biertan

[modifică] Note

1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2008. Biroul Electoral Central. Accesat la data de 19 iunie 2008.
2. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom şi 3 pentru alţi operatori de telefonie fixă
3. ^ Dată de regele Andrei al II-lea al Ungariei (1175 - 1235), din dinastia Arpadiană. Acesta a însufleţit cea de-a V-a cruciadă, în 1217-1218.
4. ^ Un recensământ
5. ^ Denumirea în limba maghiară a localităţii este: Berethalom
6. ^ Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu Klein (1728 - 1751), Tipografia Seminariului archidiecesan gr.-cat., Blaş, 1900, pp. 303, 324.
7. ^ in Monografia Bisericile-cetăţi ale saşilor din Ardeal, 1956
8. ^ Biertan - un loc în Europa
9. ^ În interiorul casei era un singur pat şi un singur set de tacâmuri. Obiceiul era foarte eficient, în 400 de ani doar un cuplu a decis să mai divorţeze după cele 2 săptămâni.