Beta Canum Venaticorum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Asterion/Chara/
Beta Canum Venaticorum
Canes Venatici constellation map.png
Denumire Bayer Beta CVn, β CVn
Denumire Flamsteed 8 CVn
Date de observație
Constelație Câinii de Vânătoare
Magnitudine aparentă 4,26[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) 4,64 [2]
Clasificare spectrală
Tipul de variabilă
Declinație
Ascensie dreaptă 12h 33m 44.54482s[3]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 27,53 ± 0,05 al
(8,44 ± 0,01 pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Periodă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 1.025 ± 0.050[4] M
Rază 1.123 ± 0.028 R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Chara
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Beta Canum Venaticorum (β CVn, β Canum Venaticorum), Chara și Asterion pe numele sale tradiționale, este o stea de secvență principală de tipul G din constelația Câinilor de Vânătoare. Având o magnitudine vizuală de 4,26 [1] , steaua este a doua cea mai luminoasă din această constelație fadă. Bazat pe paralaxa de 118,49 marcsec [3], se pare că această stea se află la o distanță de 27,53 ani lumină (8,44 parseci) de Pământ.

Împreună cu steaua mai luminoasă Cor Caroli, perechea de stele formează „câinele sudului”, ce reprezintă de fapt un câine de vânătoare (de unde numele constelației din care fac parte stelele). Denumirea de Chara a fost folosită pentru a desemna constelația, dar ulterior denumirea a revenit stelei Beta Canum Venaticorum. Chara (χαρά) înseamnă bucurie în greacă. [5]

În chineză, 常陳 (Cháng Chén), însemnând Gărzi Imperiale, reprezintă un asterism care consistă în stelele β Canum Venaticorum, α Canum Venaticorum, 10 Canum Venaticorum, 6 Canum Venaticorum, 2 Canum Venaticorum și 67 Ursae Majoris. Consecvent, β Canum Venaticorum este cunoscută și ca 常陳四 (Cháng Chén sì, română:cea de-a patra stea a Gărzilor Imperiale). [6]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b bet CVn -- Spectroscopic binary”. SIMBAD. Centre de Données astronomiques de Strasbourg. http://simbad.u-strasbg.fr/simbad/sim-id?Ident=Beta+CVn. Accesat la 4 iulie 2010. 
  2. ^ Holmberg, J.; Nordström, B.; Andersen, J. (1 iulie 2009), „The Geneva-Copenhagen survey of the solar neighbourhood. III. Improved distances, ages, and kinematics”, Astronomy and Astrophysics 501 (3): 941–947, doi:10.1051/0004-6361/200811191, Bibcode2009A&A...501..941H. 
  3. ^ a b van Leeuwen, F. (1 noiembrie 2007), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics 474 (2): 653–664, doi:10.1051/0004-6361:20078357, Bibcode2007A&A...474..653V. 
  4. ^ van Belle, Gerard T.; von Braun, Kaspar (1 aprilie 2009). „Directly Determined Linear Radii and Effective Temperatures of Exoplanet Host Stars”. The Astrophysical Journal 694 (2): 1085–1098. doi:10.1088/0004-637X/694/2/1085. Bibcode2009ApJ...694.1085V. 
  5. ^ Kaler, Jim. „Beta Canum Venaticorum”. Stars. University of Illinois. http://www.astro.uiuc.edu/~kaler/sow/chara.html. Accesat la 10 februarie 2013. 
  6. ^ zh 香港太空館 - 研究資源 - 亮星中英對照表, Hong Kong Space Museum. Accesat pe 10 februarie 2013